Cel de-al
patrulea ordin angelic, în ordine descendentă, este cel al Haşmal-ilor
(Chaşmalim), numiţi în acelaşi timp şi Domnii.
Se pare că
îngerii din ordinul Domniilor sunt cei care regulează activităţile îngerilor
inferiori, preiau impulsurile ierarhiilor superioare lor, observă şi acţionează
activ în ierarhiile angelice conform Voinţei Divine. Ştiinţa kabbalistică îi
plasează pe Pomul Vieţii în sefira Chesed, guvernată de Jupiter. Sefira Chesed
corespunde Milei, însă şi Slavei, astfel încât Domniile sunt expresiile vii ale
slavei divine şi ale măreţiei lui Dumnezeu. În limba ebraică, haşmalim înseamnă “cei arzători”, însă acest cuvânt denumeşte un anumit tip de
ardere, precum arderea cărbunilor sau a metalului incandescent. Echivalent,
putem să îi numim “Scăpărătorii” sau “Incandescenţii”. Pentru prima dată îi
întâlnim în viziunea lui Ezechiel, la versetul 4: “Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor
mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar
în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.” Ceea ce traducătorii
români nu au ştiut să traducă era termenul haşmal, câteodată tradus ca electrum, iar la noi echivalat cu
expresia “metal în văpaie”. În
sistemul creştin al ierarhiilor cereşti, expus de Pseudo-Dionisie Areopagitul,
aceşti îngeri sunt numiţi Kyriotetes,
tradus prin Domnii sau Dominaţii:
„Pe acestea trebuie să le socotim curate; nu
numai ca fiind libere de pete întinătoare şi de necurăţenii, sau ca nefiind
accesibile privirilor materiale, ci ca fiind fără amestecare şi mai presus de
orice scoborâre şi decât orice lucru sfânt inferior lor; în puritatea lor cea
mai aleasă ocupă ele un loc superior faţă de toate puterile, sunt cele mai
asemenea divinităţii şi-şi susţin neclintită mişcarea cea proprie ordinului lor
şi uniformă, spre dragostea lui Dumnezeu cea neschimbată; aşa încât ele nu
cunosc deloc scoborârea în vreo direcţie spre cele fără însemnătate, ci-şi
păstrează fără şovăire sau schimbare statornicia cea mai nezdruncinată, ce
corespunde zelului lor de a fi asemenea divinităţii. Trebuie să le concepem ca
spirite ce contemplează... şi ca fiind pline de o lumină ce este mai presus de
orice cunoştinţă nematerială şi ca fiind saturate, pe cât este îngăduit, de
contemplarea acelei frumuseţi de la obârşie, care creează frumosul şi este
obârşie a frumuseţii celei mai presus de fiinţă şi strălucind într-o lumină
întreită... La fel le concepem noi perfecte... şi ca fiind primele în jurul lui
Dumnezeu, ele sunt iniţiate în chip nemijlocit de către izvorul cel adevărat de
sfinţenie în planurile lucrărilor divine, fiind rânduite ierarhic în chipul cel
mai sublim.“
Domniile au prin
tradiţie o înfăţişare teribilă, însă suportabilă. Tradiţia iudaică le oferă
întotdeauna epitete legate de foc şi de lumină, în special în Cartea Ebraică a lui Enoh, precum
“fulgerători”, “scânteietori”, “plini de slavă şi măreţie”, “plini de lumină”,
în timp ce tradiţia creştină îi vede ca oameni deosebit de frumoşi, cu două
aripi, scăldaţi într-o lumină deosebit de curată. Ceea ce îi face deosebiţi
faţă de celelalte coruri angelice sunt săbiile şi sceptrele lor ornate cu sfere
dintr-o lumină deosebit de puternică. Imaginea sceptrului este cea mai des
folosită şi concordă cu atribuţiile kabbalistice asociate acestui ordin, Sfera
lui Jupiter sau Sefira Chesed fiind strict legată de conducere şi de
regalitate. Din aceeaşi asociere s-a născut ideea conform căreia acestea sunt
Spiritele Înţelepciunii, cele care au originat în universul nostru
înţelepciunea şi cele care izvorăsc în creaţie înţelepciunea lui Dumnezeu.
Conform concepţiilor formulate de Rudolf Steiner, Domniile sunt într-adevăr
spiritele înţelepciunii, însă o înţelepciune ce nu poate fi comparată cu cea a
oamenilor. Spre deopsebire de felul raţional şi mental în care noi percepem
acest atribut divin, înţelepciunea pe
care Domniile o imprimă Universului este o forţă vie, fluidă, care permează creaţia
şi o însufleţeşte, din preaplinul căreia se adapă viaţa. Acest tip de
înţelepciune spirituală nu poate fi accesată saui cunoscută de către om în mod
direct, în starea sa actuală, ci numai după ce este trecută prin ierarhiile
inferioare, sau numai după atingerea unui anumit nivel de spiritualizare. Domeniul
lor este creaţia permanentă şi orânduirea înţelepciunii în tot ceea ce există,
în paralel cu contemplarea lui Dumnezeu. Acest ordin este atât de evoluat încât
nu mai are de-a face în mod direct cu oamenii şi misiunea lor este mai presus
de destinele individuale ale acestora. Totuşi, există o tradiţie conform căreia
aceştia sunt îngerii naţiunilor, fiinţe cereşti care reprezintă fiecare neam şi
fiecare ţară în domeniile celeste. Această tradiţie se confundă cu legenda
celor 70 sau 72 de îngeri care au fiecare în grijă câte un neam al Pământului,
însă în realitate îngerii neamurilor sunt mult mai mulţi, şi este posibil să nu
fie identici cu haşmalimi. Să ne gândim numai câte popoare există actualmente
pe Pământ. Nu numai ţări, dar şi popoare autonome, chiar minoritare, grupuri de
indivizi care se deosebesc de ceilalţi prin obiceiuri, limbă şi trăsături
rasiale. Apoi să ne gândim la fiecare popor din fiecare epocă, fiecare neam
care s-a autodefinit vreodată şi fiecare popor care se va forma vreodată.
Impresionant, nu? Multitudinea Îngerilor Înţelepciunii îi depăşeşte cu mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu