marți, 30 octombrie 2012

Ierarhiile Angelice: Domniile






Cel de-al patrulea ordin angelic, în ordine descendentă, este cel al Haşmal-ilor (Chaşmalim), numiţi în acelaşi timp şi Domnii.

Se pare că îngerii din ordinul Domniilor sunt cei care regulează activităţile îngerilor inferiori, preiau impulsurile ierarhiilor superioare lor, observă şi acţionează activ în ierarhiile angelice conform Voinţei Divine. Ştiinţa kabbalistică îi plasează pe Pomul Vieţii în sefira Chesed, guvernată de Jupiter. Sefira Chesed corespunde Milei, însă şi Slavei, astfel încât Domniile sunt expresiile vii ale slavei divine şi ale măreţiei lui Dumnezeu. În limba ebraică, haşmalim înseamnă “cei arzători”, însă acest cuvânt denumeşte un anumit tip de ardere, precum arderea cărbunilor sau a metalului incandescent. Echivalent, putem să îi numim “Scăpărătorii” sau “Incandescenţii”. Pentru prima dată îi întâlnim în viziunea lui Ezechiel, la versetul 4: “Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.” Ceea ce traducătorii români nu au ştiut să traducă era termenul haşmal, câteodată tradus ca electrum, iar la noi echivalat cu expresia “metal în văpaie”. În sistemul creştin al ierarhiilor cereşti, expus de Pseudo-Dionisie Areopagitul, aceşti îngeri sunt numiţi Kyriotetes, tradus prin Domnii sau Dominaţii:

   „Pe acestea trebuie să le socotim curate; nu numai ca fiind libere de pete întinătoare şi de necurăţenii, sau ca nefiind accesibile privirilor materiale, ci ca fiind fără amestecare şi mai presus de orice scoborâre şi decât orice lucru sfânt inferior lor; în puritatea lor cea mai aleasă ocupă ele un loc superior faţă de toate puterile, sunt cele mai asemenea divinităţii şi-şi susţin neclintită mişcarea cea proprie ordinului lor şi uniformă, spre dragostea lui Dumnezeu cea neschimbată; aşa încât ele nu cunosc deloc scoborârea în vreo direcţie spre cele fără însemnătate, ci-şi păstrează fără şovăire sau schimbare statornicia cea mai nezdruncinată, ce corespunde zelului lor de a fi asemenea divinităţii. Trebuie să le concepem ca spirite ce contemplează... şi ca fiind pline de o lumină ce este mai presus de orice cunoştinţă nematerială şi ca fiind saturate, pe cât este îngăduit, de contemplarea acelei frumuseţi de la obârşie, care creează frumosul şi este obârşie a frumuseţii celei mai presus de fiinţă şi strălucind într-o lumină întreită... La fel le concepem noi perfecte... şi ca fiind primele în jurul lui Dumnezeu, ele sunt iniţiate în chip nemijlocit de către izvorul cel adevărat de sfinţenie în planurile lucrărilor divine, fiind rânduite ierarhic în chipul cel mai sublim.“


          Domniile au prin tradiţie o înfăţişare teribilă, însă suportabilă. Tradiţia iudaică le oferă întotdeauna epitete legate de foc şi de lumină, în special în Cartea Ebraică a lui Enoh, precum “fulgerători”, “scânteietori”, “plini de slavă şi măreţie”, “plini de lumină”, în timp ce tradiţia creştină îi vede ca oameni deosebit de frumoşi, cu două aripi, scăldaţi într-o lumină deosebit de curată. Ceea ce îi face deosebiţi faţă de celelalte coruri angelice sunt săbiile şi sceptrele lor ornate cu sfere dintr-o lumină deosebit de puternică. Imaginea sceptrului este cea mai des folosită şi concordă cu atribuţiile kabbalistice asociate acestui ordin, Sfera lui Jupiter sau Sefira Chesed fiind strict legată de conducere şi de regalitate. Din aceeaşi asociere s-a născut ideea conform căreia acestea sunt Spiritele Înţelepciunii, cele care au originat în universul nostru înţelepciunea şi cele care izvorăsc în creaţie înţelepciunea lui Dumnezeu. Conform concepţiilor formulate de Rudolf Steiner, Domniile sunt într-adevăr spiritele înţelepciunii, însă o înţelepciune ce nu poate fi comparată cu cea a oamenilor. Spre deopsebire de felul raţional şi mental în care noi percepem acest atribut divin, înţelepciunea  pe care Domniile o imprimă Universului este o forţă vie, fluidă, care permează creaţia şi o însufleţeşte, din preaplinul căreia se adapă viaţa. Acest tip de înţelepciune spirituală nu poate fi accesată saui cunoscută de către om în mod direct, în starea sa actuală, ci numai după ce este trecută prin ierarhiile inferioare, sau numai după atingerea unui anumit nivel de spiritualizare. Domeniul lor este creaţia permanentă şi orânduirea înţelepciunii în tot ceea ce există, în paralel cu contemplarea lui Dumnezeu. Acest ordin este atât de evoluat încât nu mai are de-a face în mod direct cu oamenii şi misiunea lor este mai presus de destinele individuale ale acestora. Totuşi, există o tradiţie conform căreia aceştia sunt îngerii naţiunilor, fiinţe cereşti care reprezintă fiecare neam şi fiecare ţară în domeniile celeste. Această tradiţie se confundă cu legenda celor 70 sau 72 de îngeri care au fiecare în grijă câte un neam al Pământului, însă în realitate îngerii neamurilor sunt mult mai mulţi, şi este posibil să nu fie identici cu haşmalimi. Să ne gândim numai câte popoare există actualmente pe Pământ. Nu numai ţări, dar şi popoare autonome, chiar minoritare, grupuri de indivizi care se deosebesc de ceilalţi prin obiceiuri, limbă şi trăsături rasiale. Apoi să ne gândim la fiecare popor din fiecare epocă, fiecare neam care s-a autodefinit vreodată şi fiecare popor care se va forma vreodată. Impresionant, nu? Multitudinea Îngerilor Înţelepciunii îi depăşeşte cu mult.

Niciun comentariu: