luni, 13 august 2012

Ierarhiile Angelice: Vitejii


Aralim. de Volga Praga

În sistemul kabbalistic al înţeleptului Maimonide, al treilea grup de îngeri, după Creaturile Sfinte (Chayyoth ha-Qadosh) şi Roţi (Ofanim) sunt Vitejii. În limba ebraică se numesc Erelim (Cei Curajoşi, Cei Viteji, Cei Dârzi), la singular, aral (viteaz).

        Aceştia apar pentru prima dată în Cartea lui Isaiia, capitolul 33, versetul 7: “Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng amar.” 

Dar unde sunt îngerii? Evident, traducerea română şchiopătează, şi trebuie să ne îndreptăm atenţia înspre latină şi ebraică. Vulgata (Biblia latină), menţionează “videntes” şi “angeli pacis”, adică cei care văd şi îngerii păcii. Versiunea ebraică menţionează “erel”(mulţimea vitejilor) şi “malak shaloum”(mesagerii păcii). Ambele sunt clase de îngeri. Prima este clasa îngerilor Viteji (Erelim) iar a doua este clasa Îngerilor Păcii (Malak înseamnă trimis, mesager, dar este şi o clasă de îngeri). În acest text vedem că Îngerii Erelim strigă de durere, iar Îngerii Păcii varsă lacrimi de amărăciune şi durere la vederea distrugerii Templului. 

        Vitejii sunt îngeri asociaţi de cele mai multe ori cu momentele de distrugere şi cu moartea. Sunt creaturi nobile însă, nu înfricoşătoare, care au datoria de a lua cu ei sufletele celor drepţi după moarte. Într-o legendă iudaică, marele Rabin Iuda ha-Nasi era atât de preţuit de discipolii şi apropiaţii săi, încât pe patul de moarte au decis să se roage fierbinte pentru a-l ţine în viaţă. Văzând că nu se pot opune drumului natural al sufletului, unul dintre discipolii săi a spus: “Atât Îngerii Erelim cât şi muritorii au ţinut de acest Sfânt Chivot, dar îngerii i-au dovedit în luptă pe muritori, şi Chivolul a fost prins”. Chivotul cel Sfânt la care se referea era defapt Învăţătorul, iar discipolul dorise să facă o paralelă poetică la luptele dintre filistini şi israeliţi, când Chivotul Legii fusese capturat, şi bătălia care se dădea pentru viaţa sfântului. Pentru ei, sufletul învăţătorului lor era la fel de nepreţiut ca şi Chivotul Legământului, însă puterea îngerilor era mult mai mare. Se vede astfel că Îngerii Erelim sunt cei ce au misiunea divină de a conduce după moarte sufletele celor drepţi în lumea de apoi. La fel ca şi în pasajul din Isaiia, în midraşul Bereshit Rabba (65:6), comentarii rabinice la Geneză, Vitejii plâng. Aceştia sunt îndureraţi şi varsă lacrimi pentru Isaac, văzând că Avraam îl va sacrifica pe fiul său, conform poruncii divine.  Sunt îngeri care întruchipează tristeţea şi durerea, şi par să jelească alături de oamenii care pierd ceva sau care suferă, însă niciodată nu intervin. 

        În anumite tradiţii mistice, Îngerii Erelim sunt văzuţi ca guvernatorii vegetaţiei şi plantelor (Midrash Konen, 2:25). Este datoria lor să aibă grijă de lumea verde, să observe şi să reţină, pentru a raporta direct lui Dumnezeu cele observate. Conform acestor tradiţii, Vitejii sunt în număr de 70000 de miriade (adică 700.000.000), de o mărime înfricoşătoare, iar înfăţişarea lor este deopotrivă impunătoare şi stranie: sunt creaţi de Dumnezeu din foc alb,  fiecare are câte 70000 de capete, fiecare cap are câte 70000  de guri, fiecare gură câte 70000 de limbi iar fiecare limbă câte 70000 de graiuri sau de cuvinte. (un calcul simplu ne duce la un discurs incredibil de 2401.000.000 de milioane de cuvinte...)

 Conducătorul lor este Muniel, însă diverse lucrări au diferite opinii asupra guvernării lor. Există lucrări care fac din Michael şi din Raziel conducătorii Erelimilor, altele îl desemnează pe Ariel drept şef al acestei oştiri, din pricina asemănării fonetice, iar modelul kabbalistic îi face clasa spiritelor lui Saturn şi sefirei Binah, conduşi de Tsafkiel. 

Conform acestei gândiri, Israel Regardie spunea că aceşti îngeri sunt creaturi stabile, echilibrate şi lipsite de mişcare. Ei se fac cunoscuţi oamenilor numai când aceştia se află pe drumul iniţierii şi ating un anumit nivel de înţelegere, echilibru şi claritate spirituală. Formele acestora sunt ocultate de robe lungi întunecate, cu glugi. Este uuşăr de înţeles de ce Vitejii pot fi asociaţi sferei lui Saturn şi lui Tsafkiel, dacă ne gândim la legătura acestuia cu sfârşitul şi cu moartea (a se vedea articolul nostru, Arhanghelul Tsafkiel). 

Pentru majoritatea oamenilor, clarificarea problemelor de ordin spiritual, aflarea adevărurilor existenţiale şi iluminarea în ceea ce priveşte tărâmul de dincolo, vin odată cu trecerea sufletului dincolo de limitările trupului, adică după moarte, şi este şi normal ca îngerii asociaţi acestor oficii să fie asociaţi cu moartea. În cazul iniţiaţilor, adepţilor, sfinţilor şi oamenilor merituoşi, nu trebuie să fie neapărat aşa, deoarece Îngerii Erelim îi pot însoţi încă din timpul vieţii. Dat fiind că aceştia guvernează şi creşterea, vegetaţia, fructele şi lumea verde, trebuie să vedem în natura lor duală cele două feţe ale distrugerii. Ce face iarba să crească primăvara, dacă nu frigul şi distrugerea iernii care a trecut? Cum pot germina seminţele, dacă fructele care le conţin nu cad şi mor? Moartea lucrurilor vechi înseamnă viaţa lucrurilor noi, iar sacrificiul unui lucru înseamna triumful seminţelor care sunt conţinute în el.

Niciun comentariu: