vineri, 17 februarie 2012

Inițieri și inițieri




Nu vedeți dublu iar titlul este cât se poate de corect. Există Inițieri și inițieri: primul cuvânt este scris cu literă mare iar celălat cu literă mică, dintr-un anumit motiv. 

În ziua de astăzi, în special în scena spiritulă și pseudo-spirituală a României, termenul este foarte des folosit. Există o sumedenie de inițieri, care mai de care mai exotice și mai ciudate, cu sau fără diplome, care îl transformă pe om într-un (ce altceva decât) inițiat. Aceste inițieri sunt făcute de alți inițiați, care sunt (ați ghicit) maeștri. Cu sau fără diplome. Aș dori să abordăm acest termen pentru a vedea ce anume înseamnă, cum îl putem folosi, unde este bine folosit și unde nu este chiar atât de bine folosit și ce putem să înțelegem din el. 


Inițierea cu i mic este introducerea unui  om într-un sistem sau într-un grup. De obicei este un procedeu folosit de către un grup de oameni în momentul când doresc să introducă în rândurile lor un alt om, sau vice-versa, când un om izolat  vrea să intre în rândurile unui grup anume. Aceste grupuri sunt unite de un sentiment special de apartenență și au de obicei anumite facilități, precum puteri spirituale, cunoaștere, bani sau alte asemenea lucruri. În vechime existau frățiile fierarilor, din Grecia, Creta și Armenia, care erau extrem de exclusiviste. Fierarul știa secretele bronzului, cuprului, fierului și tainele călirii oțelului, cunoaștere la care nu aveau acces toți oamenii. Erau văzuți ca fii zeului Hefaistos (la romani, Vulcan), faurul priceput și șchiop. Tainele prelucrării fierului erau predate după ani de ucenicie iar ucenii trebuiau să treacă anumite probe pentru a se dovedi destul de serioși. Frățiile fierarilor nu erau nici magice, nici spirituale, erau chiar foarte practice, iar secretele lor erau legate doar de prelucrarea fierului, însă toate cunoașterea aceasta era secretă, iar tainele puteau fi predate ucenicilor și prin alegorii. Zidarii și pietrarii aveau bresle similare, iar uniunile de bresle din Anglia și Scoția au dat naștere mai târziu francmasoneriei, o asociație celebră și foarte des adusă în discuție când se vorbește de inițiere. Școlile mistice din vechime, precum cea a lui Pitagora, a lui Empedocle, a lui  Mithra sau a lui Zalmoxis aveau și ele ritualuri prin care omul obișnuit devenea inițiat în tainele lor. Foarte mulți din soldații Imperiului Roman, fie că erau latini, greci sau daci, erau inițiați în misteriile lui Mithra, iar asta îi unea într-un fel în care nu putem să ne dăm seama. Orice meserie din lume are secretele ei, iar când cineva este interesat de acea meserie, el nu o poate deprinde decât de la un maistru, o altă fațetă a Maestrului. 

Inițierea cu i mic este introducerea unui om într-un grup, de orice natură ar fi el. Un om poate fi inițiat într-o frăție sportivă, sau într-o lojă masonică, sau în tainele giuvaiergitului. În această accepțiune, inițierea este importantă în viața unui om, are un impact asupra vieții lui și așa mai departe. Astăzi mai este la modă să numim inițiere terminarea unui curs sau unei discipline esoterice. Există inițieri în Reiki, inițieri în Karuna, inițieri în Tehnică Radiantă și câte și mai câte, încât ne vâjâie capul numai când vedem listele acestor ramuri. Cu toate că nu sunt inițieri ordinare, ci țin de latura spirituală, acestea nu sunt întru totul inițieri spirituale.

 Procedeul provine din Vest, însă acolo există o diferență clară între inițiere spirituală (în engleză, initiation) și inițierea în Reiki sau altă ramură a sa (în engleză, attunement). Dacă un om mă întreabă dacă sunt inițiat, îi răspund foarte lejer că da, în foarte multe. Știu să scriu, deci sunt inițiat în tainele alfabetului. Știu să gătesc, deci sunt inițiat în tainele gastronomiei. Ați prins idea. Dacă aș fi spus un simplu DA, aș fi fost vinovat de un fel de minciună-neminciună. Eu aș fi spus adevărul, iar bietul om ar fi crezut că sunt un mare mag cunoscător al misterelor supreme sau vreun făcător de minuni. Sau m-ar fi considerat arogant. Eu personal nu cred pe nimeni care îmi spune pe față și cu satisfacție că este un Inițiat. Inițiat cu i mic, poate. Inițiat în secretele celorlați, în lăcătușerie, în Reiki sau în price altceva, da, cred că este, și toți oamenii sunt mai mult sau mai puțin inițiați. Inițiatul cu I mare însă nu va spune niciodată așa ceva despre sine. Inițierea cu I mare este cu totul altceva. Este  intrarea în lumea superioară, accesarea unei alte realități, este acea experiență care schimbă un om cu toată ființa lui și îl renaște, îl face nou. 

Inițierea cu I mare este un eveniment care se întâmplă odată la câteva vieți, fie ele 6-7 sau 700 de vieți, și nu de câteva ori în viață. Este un proces care arde literalmente din rădăcini tot ce înseamnă omul vechi și îl clădește la loc într-un om nou. Este chinul, moartea și învierea omului, din punct de vedere spiritual. Inițiatul trebuie să  moară din toate punctele de vedere pentru a reînvia. Cei care se numesc pe sine inițiați, și proclamă asta deschis, și nu au murit, îi păcălesc pe ceilalți și se păcălesc poate și pe ei înșiși.