marți, 17 ianuarie 2012

Divinaţie: Versete sacre




Am vorbit în rândurile trecute de importanţa versetelor sfinte şi fragmentelor din Scripturi în practica divinaţiei. Biblia nu este chiar atât de împăcată cu practicile divinatorii, iar tradiţiile iudaice şi creştine descurajează folosirea oricărui mijloc de a afla viitorul. Însă oamenii din vechime aveau o cu totul altă perspectivă asupra divinaţiei. Spre deosebire de practicile celor pe care îi numeau „păgâni”, popoarele cărţii (evreii, musulmanii şi creştinii) considerau că anumite metode pot fi utilizate pentru a se decide asupra unui curs de acţiune. Ce înseamnă acest lucru? Mergând pe ideea că omul este simplu şi supus greşelii, acesta trebuie să facă tot posibilul să acordeze voinţa lui cu voinţa divină. Precum spune şi rugăciunea, „facă-se voia Ta.” Dar cum ştim noi care este voia lui Dumnezeu? Cum poate omul simplu să ştie în ce fel vrea Dumnezeu să îl înveţe anumite lucruri, ce lucruri să urmeze şi ce lucruri să nu urmeze?

Evident, aceste întrebări sunt legate de probleme controversate, nu de lucruri simple.  Nimeni nu ar apela la un oracol sau la o metodă divinatorie să ştie dacă are voie să ucidă sau să fure. Aceste lucruri deja erau cunoscute ca fiind împotriva legii, împotriva voii lui Dumnezeu şi împotriva firii. Dar anumite alegeri pot fi benefice sau mai puţin benefice pentru om. Acum 2000 sau 1000 de ani, dacă cineva se îmbolnăvea, răspunsul  pentru boala lui era destul de uşor de găsit: suferă din pricina unei greşeli făcute, drept pedeapsă divină. Acum, în funcţie de gravitatea suferinţei sau bolii, oamenii ar fi trebuit să afle dacă omul poate să se însănătoşească sau nu. Deasemenea, dacă ar trebui lăsat să sufere până şi-ar fi spovedit faptele, dacă putea fi ajutat de un doctor sau de un preot, sau dacă vestitul vindecător din oraşul X poate să îl ajute. Atunci, ca şi acum, exista ideea de drept la vindecare, deoarece nu toţi oamenii pot fi vindecaţi. În funcţie de cauza bolii şi de nivelul spiritual al vindecătorului, un bolnav poate fi sau nu poate fi ajutat de un anume tămăduitor. Toate aceste lucruri ţineau de logica divină şi erau ţinute în vedere. În zilele noastre se vrea vindecarea cu orice preţ, în orice suferiţă, cât de mică, fără a se ţine seama de cauzele energetice sau spirituale ale bolii. Ne tratăm, luăm pastile, ne operăm, dar după câteva luni de sănătate aparentă boala revine, sau dezvoltăm o altă afecţiune şi mai gravă. Ar trebui să cercetăm dacă trebuie să aplicăm un anumit tratament, dacă trebuie făcută o operaţie sau dacă trebuie să ne curăţăm întâi pe noi înşine la interior înainte de a încerca să îndepărtăm boala. În zilele de demult, oracolul voinţei divine era făcut fie cu cartea, precum am explicat în articolul nostru despre bibliomanţie, fie prin folosirea versetelor sacre în anumite operaţiuni. Un exemplu este folosirea apei sau uleiului. Într-un mic recipient era turnat ulei sfinţit de preotul comunităţii (la noi ar fi folosit uleiul de la maslu) sau apă curată, însă de cele mai multe ori era folosit uleiul. Apoi era consultat fie un om care cunoştea Scripturile, fie un preot sau un mag, pentru a putea identifica două, trei sau mai multe versete sfinte, în funcţie de variantele de răspuns. Nu toată lumea ştia să scrie şi să citească în acele vremuri, iar această metodă de divinaţie era folosită în special de oamenii credincioşi, inclusiv călugări, pentru a afla dacă dorinţele lor sunt în acord cu voia divină sau dacă un anumit curs de acţiune este aparent bun dar poate duce la rezultate greşite. 



Să spunem că un om este bolnav, şi trebuie să se ştie dacă poate să fie vindecat sau nu. Poate fi lăsat să sufere, poate fi vindecat de cineva sau poate fi vindecat prin credinţa proprie. Ştiutorul de carte ar fi ales trei versete din scripturi care să corespundă acestor situaţii. Pentru primul caz, ar fi ales (Fapte 9:16): „Căci eu îi voi arăta câte trebuie el să sufere pentru numele meu.”, arătând că nu trebuie ajutat şi că trebuie lăsat să îşi ispăşească suferinţa. Pentru cel de-al doilea caz, ar fi ales (Ioan 4:47): „Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudia în Galilea, a mers la el şi l-a rugat să se pogoare şi să tămăduiască pe fiul lui, căci era bolnav pe moarte.” Arătând că dacă există vreu tămăduitor cunoscut, acesta poate apela cu succes la ajutorul său. Exista chiar întrebarea dacă un anumit vindecător avea putere sau har de la Dumnezeu, dacă lucra cu diavolii sau dacă era opur şi simplu un escroc. Versetul respectiv l-ar fi sugerat  ca o opţiune viabilă numai dacă ar fi fost cu putere de la Dumnezeu, se subânţelege. Apoi, pentru a treia variantă ar fi ales (Ieremia 17:14): „Vindecă-mă Doamne, şi voi fi vindecat!  Mântuieşte-mă Doamne, şi voi fi mântuit, căci Tu eşti nădejdea mea!”  

  

Odată  alese aceste versete, erau scrise pe bucăţele de papirus, pergament sau hârtie, sau chiar pe frunze sau alte asemenea materiale, şi erau împăturite strâns, rulate sau făcute bilă şi puse în ulei. După ceva timp, câteva aveau să se scufunde şi una avea să rămână la suprafaţă.  Cea aflată la suprafaţă avea să fie răspunsul aşteptat. O altă variantă era aruncarea celor trei bilete, dacă se putea de către însuşi bolnavul, în aer, cât de sus putea, după o rugăciune. Cel care avea să cadă primul sau cel care atingea mai bine zis primul pământul era răspunsul aşteptat. S-au păstrat sau au fost găsite multe astfel de bileţele, fiecare cu dorinţa sa. Câteodată, versetul era însoţit de o variantă de răspuns al întrebării pe care o putem ghici. „În numele lui Dumnezeu, X este un bărbat nelegiut şi fiica mea va fi nefericită cu el.” Şi „În numele lui Dummnezeu, X este un bărbat bun şi fiica mea va fi fericită cu el.” Este de înţeles că un tată încercase să afle firea viitorului său ginere, apelând la divinaţie şi înţeleciune divină maidegrabă, decât la bârfa de moment. Exemple se găsesc din plin. Textele folosite provin fie din Vechiul Testament, în special Psalmi sau Profeţi, fie din Evanghelii, fie din Coran, în funcţie de religia fiecăruia. Acum, noi nu recomandăm abuzul acestei metode din curiozitate sau din dorinţa de a ne distra, deoarece fiecare om trebuie să respecte căile sacre ale credinţei sale. Chiar dacă nu este o practică ortodoxă, ea foloseşte versete ce provin din Scripturi şi trebuie respectată. Dar cred că ar fi bine să folosim o astfel de metodă în lucruri importante. Nu credeţi că ar fi bine să facem o astfel de divinaţie înainte de a cheltui milioane de lei pe bilete la loterie sau înainte de a impune copiilor noştri profesia sau facultatea pe care noi o considerăm potrivită?

Niciun comentariu: