duminică, 22 ianuarie 2012

Al Doilea Ordin: Roţile




După cum am văzut în numărul precedent, Ezechiel descrie în viziunea sa Carul Ceresc, sau Merkaba, vehiculul Prezenţei Divine, la care sunt înhămate cele patru Creaturi Vii care fac parte din primul ordin. Cel de-al doilea ordin angelic apare imediat după teribilele Animale Sfinte:

“15. Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. 16. Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta. 17. Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului nu se întorceau. 18. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur. 19. Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele, şi când se ridicau fiarele de la pământ, se ridicau şi roţile. 20. Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi. 21. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că duh de viaţă era şi în roţi.

Nu este destul de clar dacă erau patru roţi (una pentru fiecare animal) sau şaisprezece (una la fiecare din cele patru feţe ale animalelor) din pricina traducerilor diferite pe care textul le-a suferit. Roţile mai apar deasemenea şi în cartea lui Daniel (7:9), referindu-se la acelaşi Car Ceresc:

9. Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător.
 
        Cei mai înalţi îngeri din ierarhia descrisă în Cartea Ebraică a lui Enoch sunt Chayyot (Creaturile Vii), Seraphim (Înflăcăraţii), Kerubim (Puternicii?), Ophanim (Roţile), iar câteodată sunt menţionaţi alături de aceştia şi Galgallim (Roţile). Nu ştim precis dacă Ofanim şi Galgalim sunt aceeaşi clasă de îngeri. Numele lor se trag din cuvintele ebraice Galgal şi ofan, care înseamnă practic acelaşi lucru, roată



Cartea lui Enoh atribuie câte un înger conducător fiecărui ordin, anume Chayyel pentru Creaturile Sfinte, Serafiel pentru Serafimi, Kerubiel pentru Kerubimi şi Ofaniel pentru Ofanimi. Într-o secţiune specială dedicată îngerilor se spune că Galgalimii sunt roţile înflăcărate ce aparţin Soarelui şi determină mişcarea Cercului (galgal) Solar, iar Ophanimii corespund Lunii şi determină mişcarea Cercului (Ophan) Lunar. Posibil ca cele două tipuri de îngeri să fie una şi aceeaşi categorie, îngerii înflăcăraţi sub formă de roţi care duc la îndeplinire opera Creatorului, observând, guvernând şi mişcând luminariile (Soarele şi Luna). Capitolul 25 din Cartea lui Enoh le este rezervat lor şi conducătorului lor, Ophaniel:


[XXV] (6) Şi toţi Ofanimii sunt acoperiţi cu ochi, şi sunt plini de strălucire. Şaptezecişidouă de safire sunt prinse în veşmintele lor în partea dreaptă şi şaptezecişidouă de safire sunt prinse în veşmintele lor în partea stângă. (7) Şi câte patru granate scânteietoare sunt prinse în coroana fiecăruia dintre ei,  a căror splendoare radiază în cele patru părţi ale Cerului (Araboth), precum splendoarea globului Soarelui radiază în toate părţile Universului. Şi de ce se cheamă granat (Bareqet)? Pentru că splendoarea lui este precu închipuinţa fulgerului (Baraq).”

Nu ştim precis dacă la granat se referă cu adevărat textul. Cuvântul ebraic Bareqet a fost tradus şi smarald, şi calcedonie, şi este una dintre cele douăsprezece pietre sacre de pe pieptarul marelui Preot, şi una dintre pietrele simbolice din temelia Noului Ierusalim din Apocalipsă. În viziunea lui Ezechiel, trupurile acestor magnifice fiinţe sunt asemuite hiacintului, în ebraică tarşiş. Însă nici această traducere nu este corectă. Berilul ar fi maidegrabă corect atribuit. În vremurile vechi, numai berilul verde era cunoscut în regiune, cel mult acvamarinul adus din Spania, numele vechi al Spaniei find chiar Tasis. Dacă este aşa, putem deduce că viziunea acestor îngeri era de un verde profund, strălucitor şi transparent totodată, precum smaraldul şi berilul. 

        Viziunea acestor îngeri este într-adevăr cutremurătoare. Ordinul Ofanimilor sau Fiinţele Ofanice, cum mai sunt numite, sunt creaturi peste măsură de luminoase şi puternice, iar locul lor în ierarhiile vestice pare să fie tot în prima sferă de acţiune, al treilea ordin îngeresc, şi sunt denumiţi Tronuri. Potrivit ierahiilor propuse de Pseudo-Dionisie şi Toma D’Aquino, cele mai înalte creaturi angelice sunt cele din Prima Sferă, adică primele trei coruri: Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Numele lor se leagă bineînţeles de Tronul lui Dumnezeu cel Viu la care face referire textul lui Ezechiel. Aceleaşi tradiţii au fost preluat de Blavatsky, Max Heindl şi Rudolf Steiner, ordinea tradiţională catolică intrând în teosofie, antroposofie şi în cosmologia rosacruciană. Potrivit acestor învăţături, Tronurile mai sunt numite şi Domnii Flăcării sau Domnii Voinţei, reprezentând aspectul dinamic al Voinţei lui Dumnezeu. Rudolf Steiner este de părere că Tronurile erau odată îngeri întregi, la fel ca serafimiii, însă au sacrificat substanţa lor pentru a da naştere lumilor fizice. Din acest punct de vedere, toată materia existentă în Universul nostru ar fi fost parte, la început, din fiinţa îngerilor Ophanici. Alţi adepţi consideră că ei sunt Domnii Înţelepciunii, şi că sunt sursa înţelepciunii şi cunoaşterii aşa cum o ştim noi. Adevărul este că mulţi autori preiau informaţii şi adaugă informaţii, câteodată contradictorii, iar despre astfel de fiinţe nu îi este dat oricui să cunoască şi să se pronunţe.

 Tronurile sau Roţile rămân şi acum o enigmă, pe care omul o poate dezlega numai ridicându-şi inima către înţelepciune şi iubind misterele divine cu toata fiinţa sa. Să nu uităm că aceşti îngeri, pe cât sunt ei de magnifici, de puternici şi de înalţi, chiar şi între ceilalţi îngeri, nu sunt în faţa lui Dumnezeu decât servitori plini de umilinţa.

Niciun comentariu: