miercuri, 7 septembrie 2011

Divinaţie: Bibliomanţia




Bibliomanţia este arta divinatirie ce foloseşte cărţile sau cartea. Nu ne referim aici la cărţile de joc (cartomanţie) şi nici la cele de tarot (tarologie sau taromanţie), ci la cartea noastră cea de toate zilele. Mulţi dintre noi o cunoaştem din sfera creştină, unde ea este numită „deschiderea cărţii”. Există mulţi preoţi în ziua de azi care nu prea ţin cu stricteţe canonul religios şi consideră deschiderea cărţii drept ceva normal, chiar indicat. Ce presupune această deschidere a cărţii? De obicei, o persoană vine cu o anumită problemă la preotul respectiv, de multe ori unul recunoscut pentru această practică, iar acesta deschide o carte sfântă, fie ea Biblia sau părţi ale acesteia, precum Psaltirea sau Noul Testament, sperând să găsească un răspuns acolo unde se va întâmpla să o deschidă. Apoi punând degetul pe un anumit pasaj, îl citeşte celui interesat şi dă o anumită intrepretare, sau mai pe limbaj bisericesc, o tălmăcire. Spre surprinderea multora, chiar există o corelaţie între întrebare şi versetul ales, iar un preot cu talent sau cu har, cum se mai spune, poate oferi de multe ori tălmăciri foarte interesante şi relevante. Practica nu este nouă, şi apare în toate credinţele lumii. 



Grecii făceau acest lucru cu diverse scrieri oraculare speciale sau cu lucrări literare, precum Iliada sau Odiseea, romanii făceau la fel cu Eneida, magicienii arabi şi anumiţi înţelepţi sufiţi practicau acest gen de divinaţie cu ajutorul Coranului iar în zilele noastre, numai creativitatea umană poate pune limite acestei practici. 
De precizat că acest proces diviatoriu, impropriu denumit „ghicit”, nu este o practică vulgară de aflare a viitorului, ci mai mult o practică menită să ofere un plus de informaţie sau o clarificare a unei anumite probleme celui ce o solicită. Evident, întrebările nu vor fi de genul „O să plouă mâine?”, „Ce numere ies la Lotto?” sau „Unde mi-am pus ochelarii?”... Bibliomanţia poate fi de două feluri, sacră sau profană. Înainte nu exista o astfel de departajare, deoarece singurele cărţi disponibile erau cele sacre, însă odată cu vremurile, şi ştiinţele divinatorii se modifică. Bibliomanţia sacră se face exclusiv cu cartea de căpătâi a credinţei în care ne-am născut şi trebuie să aibă întrebări serioase, semnificative, puse cu mare solemnitate. Înaintea oricărei întrebări se va ţine post şi se vor face rugăciuni, deoarece se consideră că trebuie să fim curaţi pentru a face acest lucru. De obicei călugării  sau preoţii care deschid cartea ştiu foarte bine că trebuie să se roage, să respecte regulile religioase şi morale şi să fie puri din punct de vedere ritual.  Spre exemplu, scriind aceste rânduri, am înălţat o rugă simplă urmată de o întrebare la fel de simplă: Este bibliomanţia bună? Am deschis cu ochii închişi Biblia şi am pus degetul acolo unde am fost ghidat din interior să îl opresc.  Răspunsul a fost din Levitic: Să nu îl asupreşti pe aproapele tău şi să nu îl jecmăneşti. Ce înseamnă acest lucru? Orice artă divinatorie este folositoare, dacă este folosită corespunzător şi cu credinţă în Dumnezeu. Odată ce o facem din dorinţa de a avea un avantaj asupra aproapelui nostru sau de a câştiga sume nemeritate de pe urma lor, orice artă divinatorie este degradată la stadiul de „ghicitorie”. Bibliomanţia sacră nu trebuie făcută însă pe nepusă masa. Trebuie să ne gândim bine la ce întrebăm, să ţinem post, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a fi călăuziţi bine şi pentru a fi ghidaţi de mâna îngerului păzitor pentru a găsi un răspuns. Nu putem veni nervoşi de la serviciu pentru a deschide Biblia ca să aflăm când obţinem mărirea de salariu dorită, nu putem veni ameţiţi de la o bere cu prietenii pentru a deschide Biblia să verificăm dacă ce zice X e adăvărat, şi în mod cert nu o facem din plictiseală sau simplă curiozitate. Ar însemna să nesocotim sacralitatea procesului.  
 Ceva mai laxe sunt regulile bibliomanţiei profane. Deşi nu impune chiar atât de multe restricţii precum cea sacră, trebuie să ne luam un minim de precauţii. O rugăciune mică şi sinceră, o cerere de ajutor divin, un exerciţiu enegetic sunt oricând binevenite. Cu  întrebarea în minte şi concentrându-ne asupra ei, ne vom îndrepta spre bibliotecă, având ochii închişi. Dacă nu avem una, e bun şi un singur raft de cărţi. Vom pipăi cotoarele cărţilor fără a ne gândi ce carte vom alege, însă gândindu-ne la întrebarea noastră, mâna noastră se va opri asupra unui volum fără să vrem. Îl vom lua, la fel de concentraţi asupra întrebării, şi tot cu ochii închişi, vom răsfoi paginile până când vom simţi că este suficient, oprindu-ne undeva aleatoriu. Pe pagina respectivă vom plimba degetul de sus în jos, de jos în sus, în cercuri sau cum simţim, până ce ne vom opri într-un anumit puct. Propoziţia sau fraza aleasă astfel trebuie interpretată în cel mai logic fel posibil, urmând să observăm în timp dacă am avut sau nu dreptate. Dacă dăm de o frază complet lipsită de legătură, o imagine sau o pagină albă, este de înţeles că trebuie să punem deoaparte cartea şi fie aşteptăm, fie apelăm la bibliomanţia sacră. La fel am testat şi această metodă, întrebând despre călătoria pe care o voi începe mâine, şi spre uimirea mea, propoziţia găsită făcea referire la plecarea unui prinţ într-o caleaşcă. Destul de apropiat: nu sunt nici eu prinţ, nici autocarul caleaşcă, dar simbolismul este acelaşi...  

4 comentarii:

shakuka spunea...

wow! da... am inceput sa fac asta de ceva timp si chiar se potrivesc "raspunsurile"!

Asterion spunea...

Foarte bine! Uite, pentru a folosi si celorlalti, spune/ne ce metoda folosesti, sio da un exemplu daca se poate. Articolul meu e expeditiv asa, pentru ca sunt foarte multe lucruri de spus si aici.
Multumesc pentru comentariu si te mai astept, normal!

letitia spunea...

La bibliomantia sacra cat timp trebuie sa dureze postul innaintea unei intrebari?

Asterion spunea...

Nu aș putea da un răspuns care să se potrivească tuturor. Un măcelar carnivor și alcoolic cu dependență de prostituate ar trebui să țină un post mai lung și mai dur decât o adolescentă virgină de 17 ani care are o viață preponderent spirituală și intelectuală. Ghidați-vă conform bunului simț, cel mai bine.