vineri, 12 august 2011

Arhanghelul Raguel






Arhanghelul Raguel este unul dintre cei mai vechi îngeri atestaţi în scrierile sfinte, însă uitat în decursul timpului, şi mai nou, confundat cu Rafael, Rufael, Suryan, Uriel şi Akrasiel.
        Numele său înseamnă, în limba ebraică, „Prietenul lui Dumnezeu”, şi mai poate fi găsit şi sub formele Raghuel, Ra’uel, Raguhel, Raguil sau Raguhiil. Deşi prezent în mentalitatea creştină a primelor secole, Raguel a fost scos din calendar la Conciliul de la Roma din 745 şi trecut drept înger căzut, aşa cum s-a întâmplat şi cu Uriel şi cu mulţi alţi îngeri semnificativi, posibil din pricina cultului de care se bucurau aceştia în popor.
Cu toate că numele său nu apare propriu-zis în Biblie, câteva episoade biblice sunt prin tradiţie legate de el. Îngerul nu trebuie confundat însă cu personajele biblice care poartă acelaşi nume. Raguel din Cartea lui Tobit şi Raguel (Reuel), preotul Madianului, numit şi Ietro, socrul lui Moise, nu au o legătură directă cu acest înger. Există autori care consideră că un profet sau un personaj biblic care are un nume asemănător sau identic cu cel al unui înger ar trebui să fie întruparea sa pământească. Nu trebuie să presupunem că există o astfel de legătură, deoarece anumiţi îngeri, precum Uziel, Uriel, Azrael şi mulţi alţii, au servit drept model onomastic pentru persoane precum Uziah, Uryah şi Ezra, aşa cum Michael şi Gabriel servesc acum drept modele. Ne îndoim că fiecare Michael, Mihai şi Mihaela de pe Pământ sunt întrupări ale acestui arhanghel, la fel cum ne îndoim de faptul că Raguel-Ietro ar avea vreo legătură supranaturală cu acest arhanghel. Acesta apare însă în Cartea lui Enoh, iar aici este unul dintre cel şapte arhangheli principali, cei care veghează: Uriel, Rafael, Raguel, Michael, Saraqael, Gabriel şi Remiel. In Enoh 20:4,5 îl întâlnim: „Raguel, unul dintre îngerii sfinţi, care aduce răzbunarea în lumea astrelor (luminătorilor).”   În capitolul 23, profetul Enoh vede în vest, la capătul Pământului, un foc mare care arde încontinuu şi curge fără oprire, fie noapte sau zi. Când întreabă ce anume este, cel care răspunde este Raguel: „Această curgere de foc pe care tu ai văzut-o este focul din vest care persecută toate luminariile cerului.” În capitolul 33, Raguel este unul dintre îngerii pe care Dumnezeu îi trimite să îl ia pe Enoh la ceruri. Două versiuni diferite oferă numele Samuil şi Raguil, respectiv, Semil şi Rasuil. 
        Anumite tradiţii esoterice consideră că Raguel este îngerul nenumit din Apocalipsa lui Ioan, asociat Bisericii din Filadelfia (Apoc.3:9), care este răsplătit pentru răbdarea sa şi îndurarea tuturor chinurilor  şi cel de-al şaselea înger (Apoc.9:14), căruia i se porunceşte să elibereze patru îngeri din Eufrat. 
        Din informaţiile oferite de Cartea lui Enoh, cum bine au observat şi savanţii biblici, funcţia lui şi numele par a se bate cap în cap. Oficiul lui presupune pedeapsa, dar numele său indică prietenia. Lucrurile pot fi privite şi dintr-un alt punct de vedere. Dacă altor îngeri le este dat să observe şi să intervină în lumea oamenilor acolo unde este nevoie, atunci misiunea lui Raguel ţine de partea spirituală. Faptul că aduce răzbunarea împotriva astrelor sau luminariilor  indică oficiul său divin,  anume de agent al echilibrului şi dreptăţii în lumea spirituală. Se pare că nu numai oamenii greşesc, iar conform Cărţii lui Enoh, şi îngerii comit greşeli.  Aceste păcate sau greşeli sunt cu atât mai grave cu cât nivelul de evoluţie spirituală este mai mare. Un om simplu poate greşi din ignoranţă, un om evoluat poate greşi pentru că încă este om, un înger însă ar trebui să se conformeze cu Legile Divine pe deplin, iar o greşeală din partea lui pate fi catastrofală. Una din temele centrale ale Cărţii  lui Enoh este căderea îngerilor: seduşi de frumuseţea fiicelor oamenilor, îngerii conduşi de Arhanghelul Semyaza coboară pe Pământ şi se  împreunează cu acestea, făcând copii cu ele. Nu numai atât, dar îngerii le învaţă medicina, magia, farmacologia, metalurgia, astronomia şi cam toate ştiinţele acelor vremuri. Aceştia sunt izgoniţi şi pedepsiţi de către Dumnezeu pentru comportarea lor nesăbuită şi trimişi în chinuri specifice. Vedem bine că şi lumea angelică are problemele ei, şi cineva trebuie să fie agentul divin al dreptăţii. Raguel veghează la păstrarea legilor spirituale, la corectitudinea tuturor fiinţelor din ierarhiile luminii şi întunericului. Atunci când există o acţiune care provoacă dezechilibru, Raguel primeşte dreptul de a interveni şi de a corija situaţia. El este cel care pedepseşte îngerii, demonii şi toate fiinţele spirituale care greşesc sau îşi încalcă misiunea sau jurământul. Fiecare din aceste fiinţe are o misiune de îndeplinit, iar când personalitatea propria ia locul umilinţei de care ar trebui să dea dovadă, pot apărea probleme. Raguel este cel care aplică pedepsele lui Dumnezeu, indiferent că oamenilor le este bine sau nu. Dacă un înger îşi încalcă misiunea şi ajută un om dincolo de limitele normale, poate încălcând libertăţile celorlalţi, Raguel este cel care impune respectarea Legilor Divine şi pedepseşte acel înger. Dacă un înger sau un demon răneşte sau prejudiciază un om sau o altă fiinţă, tot Raguel este cel care are grijă să pedepsească comportamentul anormal. 

Din punct de vedere uman, în prima situaţie Raguel este negativ, pentru că împiedică un bine, iar în cea de-a doua este perceput ca pozitiv, pentru că ajută. Însă faptele sale nu trebuiesc judecate de către noi oamenii, şi în definitiv, nu pot fi judecate nici de către îngeri. Numai Dumnezeu ştie motivul pentru care Raguel acţionează, pentru că nu acţionează în beneficiul lui însuşi, sau al îngerilor sau al oamenilor în particular, ci în slujba lui  Dumnezeu. Aceasta este adevărata semnificaţie a numelui său: un agent teribil, care nu este prietenul nimănui, decât al Domnului.




Imagine: Jusepe de Ribera, Sfântul Petru eliberat de înger, ulei, 1639, detaliu.

Niciun comentariu: