sâmbătă, 18 iunie 2011

Folosirea Cristalelor





Indiferent că suntem pasionaţi de cristale sau nu, vedem în jurul nostru oameni deosebit de entuziaşti în achiziţionarea acestora. Nu este nimic  rău în a avea în casa astfel de obiecte, deoarece sporesc de zeci de ori cantitatea de lumină a acelei case, în fucţie de dimensiuni şi de claritate. Mulţi, din păcate, consideră că aceste obiecte sunt un scop în sine, şi nu un mijoc. Fie că este vorba de terapie cu ajutorul cristalelor, de protecţie, de clarviziune sau de  exerciţii PSI, cei care întrebuinţează aceste minunate obiecte îşi concentrează mai mult atenţia asupra cristalului în sine, şi nu asupra capacităţilor lor interioare.

        Nu de puţine ori m-am izbit de întrebări precum: „ cristalul acesta îmi poate vindeca boala?” sau „piatra aceasta îmi poate purta noroc în relaţia cu soţul?” De observat  că nimeni nu se gândeşte la cristal ca la un instrument folosit de către noi pentru a canaliza, a rafina şi a amplifica ceea ce deja se află în noi înşine, maidegrabă aşteptăm ca acel cristal să facă totul pentru noi. Cristalul este o uneltă: pusă în mâna unui om care ştie cum să îl folosească, va da rezultate excelente, însă pus în mâna unuia care, deşi are cele mai bune intenţii, nu ştie cum să opereze, el va da rezultate mult sub aşteptări. Putem să îl  echivalăm, dacă doriţi, cu o maşină. A cumpăra un cristal frumos faţetat şi slefuit, care poate să nu se potrivească naturii noastre, este la fel cu a ne cumpăra o maşină scumpă, frumoasă. Dacă avem carnet de conducere, o putem folosi. Dacă nu am făcut şcoala de şoferi, degeaba ştim cum arată şi la ce foloseşte acea maşină, pentru că nu vom putea conduce. Este valabil la orice unealtă acest principiu, iar orice instrument, indiferent care este natura sau scopul său, nu  face decât să ne ajute să acţionăm cu ceea ce avem deja în noi înşine. Cristalul poate să ne ajute în procesul de vindecare, însă nu există vreunul care să ne vindece fără ca noi să facem ceva în această privinţă. Cristalul ne poate ajuta să dobândim o percepţie extrasenzorială mult mai clară, chiar şi clazviziune, dacă ne dedicam zilnic exerciţiului concentrat, însă niciun cristal nu ne va „da” viziuni, indifernt de cât de bun este el. 

 Nu contează întotdeauna mărimea...

        Felul în care folosim aceste unelte extraordinare depinde de la persoană la persoană, însă toţi trebuie să traversăm trei paşi esenţiali până vom obţine rezultatele dorite: 1. Conştientizarea      2. Cooperarea    şi 3.Convingerea. Conştientizarea este defapt acceptarea faptului că în noi se află posibilităţile pe care le căutăm. Trebuie să conştientizăm că în noi se află capacitatea de a ne vindeca, şi nu în cristalul sau piatra semipreţioasă pe care o folosim drept ajutor. Trebuie să conştientizăm că în noi se află capacitatea clarviziunii, şi nu în cristalul pe care îl folosim pentru a dobândi această capacitate. Numai în noi, şi nicăieri altundeva decât inăuntrul nostru se află toate lucrurile pe care ni le dorim şi de care avem nevoie, însă primul pas către dobândirea lor este exact recunoaşterea acestui lucru. Cooperarea, în cazul lucrului cu cristalele, înseamnă că vom lucra sincron cu acel obiect sau entitate, şi ne vom potrivi starea în aşa fel încât să fim compatibili. Nu trebuie nici să îl considerăm străin de noi înşine, dar nici să îi cerem să facă totul în locul nostru. În acelaşi fel, nu putem conduce o maşină decât după ce ne aflăm în interiorul ei, după ce îi cunoaştem mecanismele şi după ce ne potrivim comod în scaun. Cu cristalul nu trebuie să lucrăm atunci când suntem neliniştiţi sau nervoşi, deoarece el tinde să amplifice toate stările, fie pozitive, fie negative. Convingerea este acea stare care permite accesul la ceea ce dorim. Dacă suntem convinşi că putem realiza un lucru, atunci calea către el este mult mai uşoară. Dacă avem dubii şi îndoieli, ne putem întârzia foarte mult atingerea ţintei, iar câteodată o vom rata în întregime. Folosirea cristalului cu mult scepticism are efecte nule, ca şi când am lua o pastilă de răceală şi vom continua să bem rece şi să stăm în curent... Dacă noi nu avem certitudinea că ceea ce facem noi este eficient, atunci ne impunem o barieră de insucces. 
 ...cum nici claritatea nu este importantă de multe ori.

Cristalul, după cum am spus, amplifică tot indiferent de natura stării sau gândului. Atât certitudinea vindecării şi credinţa în însănătoşire poate fi multiplicată şi folosită, cât şi credinţa de neclintit în eşuarea şedinţei de vindecare şi ideea că boală persistă indiferent de ceea ce facem noi. Cristalele sunt unelte de mare fineţe şi deosebit de receptive, chiar interactive, şi răsfrâng asupra noastră tot ceea ce noi oferim mediului înconjurător. Un cristal nu vindecă, ci amplifică puterea noastră de vindecare. O piatră nu poartă noroc, ci amplifică abilitatea noastră de a ne manifesta situaţiile care ne fac mulţumiţi şi fericiţi. Dacă în noi înşine nu există acele lucruri pentru a fi aduse la suprafaţă, putem purta şi diamante, fără nici un folos...



Surse imagini (Thank you for the images):
http://jewelryandgemsforselfdiscovery.com
http://travlark.com
http://www.instablogsimages.com

Apel către bun simţ: Articolul îmi aparţine. Cei care copiază aceste articole pentru blogul sau site-ul propriu sunt rugaţi să pună această frază dedesubt:
Articol preluat de pe www.asterionmage.blogspot.com

Un comentariu:

Khaarsha spunea...

Pentru mine, cea mai potrivita interactiune cu cristalele este de a le privi ca pe niste prieteni.
Asta implica colaborare, respect, iubire. In acest context, atat efectele unui cristal cat si comunicarea cu el sunt mult mai eficiente decat in cazul in care ar fi privit ca "obiect neinsufletit".
Am observat ca interactiunea se intensifica in momentele de prezenta, in meditatie, comunicarea realizandu-se prin sunete, imagini si sentimente.
Ar fi multe de spus pe marginea acestui subiect... vroiam sa subliniez ca un cristal e o fiinta si trebuie tratat ca atare atunci cand se lucreaza cu el.