luni, 8 noiembrie 2010

Arhanghelul Seraphiel (Israfil)






Numele său este strict legat de ordinul serafilor (serafimilor), al cărui conducător este. Îl numim arhanghel deoarece este unul dintre cei mai importanţi îngeri ai tradiţiei mistice, şi este menţionat alături de aceştia deseori.
Seraphiel sau Serafiel înseamnă în limba ebraică “Flacăra lui Dumnezeu”, iar textele magice îl mai amintesc sub numele de Sarafiel, Saraphiel, Sarapiel sau Sarphiel. Tradiţia magică occidentală îl aminteşte maidegrabă drept unul dintre îngerii zilei de Miercuri, adică al planetei Mercur, din pricina faptului că repetă fără prea multe schimbări listele angelice găsite în lucrarea “Heptameron” a lui Pietro de Abano, publicată prima dată în 1496. Aceasta era o lucrare extrem de des folosită şi devenită referinţă preţiosă în lumea magiei europene, însă arhanghelul nostru este mult mai vechi decât atât şi are atribuţii cu mult mai mari decât un simplu înger al planetei mercur.

Diverse lucrări kabbaliste fac din el, pe rând, fie păzitorul uneia dintre porţile palatului ceresc, fie unul dintre cei 8 îngeri judecători, fie unul din cei 26 de îngeri principali care poartă Carul Divin (Merkava). Numele său este invocat în cazul pericolelor legate de foc, inclusiv în cazul incediului, dar şi în atingerea cunoaşterii în starea de puritate.

Într-o tradiţie anonimă, Seraphiel face parte din ierarhia îngerilor focului divin: este subordonatul lui Jehoel sau Johuel (un nume al lui Metatron, defapt), primul dintre cei şapte arhangheli ai Focului, urmat de Gabriel, Uriel, Temanael, Shimsael, Hadranael şi Samiel. Este întâlnit, sub numele de Sarphiel, alături de mulţi alţi îngeri (printre care Michael, Azrael şi Shamshiel) în incantaţiile din Cartea Protecţiei, o culegere magică sirică, având puterea de a influenţa deciziile unui conducător sau ale unui rege.

Cea mai bună descriere se află într-o variantă ebraică a Cărţii lui Enoh, numită în mod convenţional Enoh3 sau Enoh Ebraic, căruia îi este dedicat un întreg capitol, cel al 26-lea, din care extragem următoarea descriere a acestui minunat înger:

„Un prinţ minunat, nobil, măreţ, cinstit, puternic, teribil, căpetenie şi conducător, slăvit, lăudat şi mult-iubit. Este pe de-a întregul umplut cu splendoare, plin de slavă şi strălucitor, şi este pe de-a întregul plin de strălucire, de lumina şi frumuseţe. Şi toata fiinţa lui este plină de bunătate şi măreţie. Chipul său este asemenea îngerilor, dar corpul său este precum cel al unui vultur. Splendoarea sa este precum fulgerele, înfăţişarea sa este precum lemnul aprins, frumuseţea sa precum scânteile, cinstea sa precum cărbunii aprinşi, maiestatea sa precum slăvile aprinse, radianţa sa precum lumina Luceafărului. Închipuirea lui este precum cea a Marelui Luminător. Înălţimea sa este precum cea a celor Şapte ceruri. Lumina sprâncenelor sale este precum lumina înşeptită. Piatra de safir de pe capul (frutea) sa este mare cât întreg universul şi radiantă precum înseşi cerurile. Corpul său este plin de ochi precum stelele cerului, de nenumărat şi de necercetat. Fiecare ochi este ca Luceafărul. Totuşi, sunt câţiva precum Luminătorul Mic şi câţiva precum Luminătorul Mare. De la glezne până la genunchi sunt ca stele de fulger, iar de la genunchi si până la coapse sunt ca Luceafărul, de la coapse până la pântece precum Luna, de la pântece până la gât precum Soarele, iar de la gât la creştet precum Lumina cea Veşnică. Numele acestui prinţ este SERAPHIEL H, iar coroana de pe capul său are numele de “Prinţul Păcii”. Şi de ce este numit cu numele de Seraphiel? Pentru că este rânduit cârmuitor asupra serafimilor, iar serafimii cei înflăcăraţi îi sunt daţi lui spre cârmuire. Şi domneşte peste ei şi ziua şi noaptea şi îi învaţă cântări, laude şi mărturii de frumuseţe, măreţie şi slavă, ca ei să poată proclama frumuseţea Regelui lor în felurite Laude şi Sfinţenii.” Regele căruia serafimii proclamă slava nu este Serafiel însuşi, conducătorul ordiului, ci Dumnezeu. Textul descrie viziunea unui mistic care călătoreşte în ceruri cu sufletul, nu o viziune a îngerului apărut pe Pământ. Este imposibil acestui înger să se facă văzut oamenilor, după toate probabilităţile, şi nu pentru că nu ar avea voie sau nu ar sta în puterea lui, ci pentru că oamenii nu ar suporta aspectul său teribil şi înflăcărat. Serafiel este cel mai măreţ dintre serafimi şi cel mai mare, însă când spunem “serafim”, nu ar trebui să ne gândim la o figură angelică durdulie de genul lui Cupidon-Eros. Textul spune că sunt patrun serafimi sub comanda sa directă, conform direcţiilor cardinale. Fiecare are câte şase aripi, conform celor şase zile ale creaţiei, şi căte patru chipuri. Statura lor este gigantică, fiecare având înălţimea celor şape ceruri; fiecare aripă este cât un cer (numit Raqia) iar fiecare faţă este cât întreg Estul Pământului. Fiecare emană o lumină asemănătoare Tronului Gloriei, atât de puternică încăt nici cele mai înalte ordine ale îngerilor nu o pot privi fără a orbi. Având în vedere cât de uimitori sunt aceşti serafimi, nici nu putem concepe cât de luminos şi de puternic este cu adevărat Serafiel.

În tradiţia islamică, apare sub numele de Israfil, şi este unul dintre cei patru arhangheli principali ai acestei tradiţii, alături de Mikhail, Jibrail şi Azrail (Michael, Gabriel şi Azriel). Deseori confundat cu Uriel, Ariel, şi în special Rafael, din pricina numelui său, Israfil sau Serafiel este separat de aceştia, numele său însemnând “Ce care Arde, Cel Aprins întru Dumnezeu”. Deşi nu este menţionat cu numele in Coran, Israfil este identificat cu Îngerul Trâmbiţei, care va semnala sfârşitul zilelor. Se spune că la început, Dumnezeu a creat Tronul Divin, iar după crearea acestuia, a creat Trâmbiţa Sfântă, care este albă ca perla şi transparentă precum cristalul, şi a agăţat-o de tron. Apoi a poruncit “Fii!”, şi Israfil a fost creat. I-a poruncit apoi să ia trâmbiţa, care este lungă de şaptezeci de mii de ani-lumină, şi să facă în ea găuri conform numărului fiinţelor vii. Orificiul de suflat este mai mare decât Cerul şi Pământul puse laolaltă, însă Israfil îl poate acoperi cu uşurinţă cu gura. Dumnezeu i-a poruncit să sune din trâmbiţă atunci când îi va fi dat ordinul, aşa că Israfil are trâmbiţa la buze secol după secol, aşteptând îndeplinirea misiunii. Coranul spune “Iar trâmbiţa va suna, iar toţi câţi sunt în ceruri şi toţi câţi sunt pe Pământ vor cădea în leşin, toţi afară de Allah; apoi va suna iarăşi, şi toţi se vor ridica aşteptând.” După altă tradiţie, prima sunare a trâmbiţei va zgudui lumea şi o va pulveriza, iar a doua sunare va învia morţii şi îi va chema la judecata finală. Deosebită este asemănarea lui Israfil sunând trâmbiţa cu cei şapte îngeri ai creştinismului, care sună câte şapte trâmbiţe la Judecata Finală, în cartea Apocalipsei lui Ioan. Tradiţia mai spune despre Israfil că stă foarte aproape de Dumnezeu, sau de prezenţa Acestuia, şi numai şapte văluri îl despart de El. Are patru aripi, spre deosebire de tradiţia ebraică: una dintre ele se întinde peste Apus, cealaltă peste Răsărit, a cu treia acoperă cele şapte pământuri, iar cu a patra se acoperă pe sine, pentru a se proteja de Lumina magnifică a lui Dumnezeu şi pentru a nu rămâne dezgolit. Fie că vorbim de tradiţia ebracă, de cea islamică sau de cea magică, Serafiel este unul dintre cei mai puternici îngeri cunoscuţi omului, şi una dintre cele mai mari fiinţe cereşti, pe lângăn care şi îngerii colosali ai celor şapte ceruri par copii... Este seful ierarhiei serafice, şi inspiră cântările de slavă cu care serafimii îl preaslăvesc pe Domnul. Este stăpânul Focului Divin şi tot ceea ce ţine de acesta căi este subordonat lui.

Ajutorul lui Serafiel nu poate fi obţinut direct, ci numai prin mijlocirea îngerilor care îi sunt în serviciu. Putem să îi cerem ajutorul pe timp de pericol extrem, precum incendiile sau accidentele, putem chema protecţia divină cu ajutorul său şi putem consfinţi un spaţiu sacru cu ajutorul numelui său. Îl putem chema în orice activitate legată de foc, pentru a sfinţi acel act, de la aprinderea unei lumânări până la arderea mirodeniilor. Când avem nevoie de protecţie imediată îi putem cere sprijinul astfel: “În numele lui Dumnezeu cel Viu, preaputernic arhanghel Serafiel, protejază-mă! Amin.”

Imagine:http://de.academic.ru/pictures/dewiki/73/Irakischer_Maler_um_1280_001.jpg

Apel către bun simţ: cei care copiază aceste articole pentru blogul propriu sunt rugaţi să pună această frază dedesubt:
Articol preluat de pe www.asterionmage.blogspot.com

2 comentarii:

Ana MS spunea...

Buna ziua...Va rog sa-mi spuneti daca cunosteti cumva pe administratorul EMdobrita al blogului eusuntcelcesunt.blogspot.com. Am vazut ca va aflati in lista sa de prieteni si m-am gandit ca poate il cunosteti. Eu sunt o admiratoare al acestuia si as dori sa-l cunosc. Daca stiti ceva (Cum il cheama? care este adresa sa de email? si alte informatii ) va rog contactati-ma aici sau pe adresa de email: ana_ms177@yahoo.com pentru eventuale detalii. Va multumesc anticipat si v-as fi profund recunoscatoare daca m-ati ajuta cu ceva informatii!


Cu stima si respect,
Anamaria

Asterion spunea...

Regret, dar nu il cunosc personal.
De ce nu il contactati prin intermediul blogului sau?

Toata stima si prietenia,
A.