sâmbătă, 9 ianuarie 2010

UN NOU ÎNCEPUT



Mandala Renaşterii
(pentru a salva imaginea, click pe ea, apoi salvaţi versiunea mare. Dacă doriţi să o folosiţi pe site-ul sau blogul personal, vă rog ataşaţi un link la această pagină)

Intrăm într-un nou an. Un început cu totul nou pentru fiecare dintre noi, o vibraţie diferită faţă de cea precedentă, am putea spune. Este ciudat că în momentul în care scriu aceste rânduri, mă aflu încă în 2009, însă dumneavoastră le citiţi în 2010: o adevărată călătorie în timp dacă stăm să ne gândim mai bine. V-aţi gândit vreodată la adevărata valoare a unui nou început? Începuturile sunt atât de minunate, atât de pure şi atât de revigorante, şi totuşi cei mai mulţi dintre noi nu le vedem întotdeauna. Mulţi dintre cititorii acestori rânduri aşteaptă cu nerăbdare o schimbare să se producă, un eveniment epocal care să vină şi să le schimbe complet realitatea într-una ideală. Mulţi aşteapă schimbările aduse de anul 2012. Sau de 2050. Sau de apariţia în lume a Învăţătorului. Fiecare cultură îşi aşteaptă învăţătorul, fie că este Iisus Christos, Maitreya Buddha, Maha Chohan, Imam Mahdi sau Mashiah, fiecare aşteapă ca cineva să vină şi să îndrepte ca prin minune toate lucrurile pe care ei le-au strâmbat. Ceea ce aduce nou orice schimbare de ciclu sau orice învăţător este foarte simplu, şi dacă le cercetăm atent cuvintele învăţătorilor din trecut, o să aflăm foarte clar: Schimbarea este Acum. Schimbarea are loc Aici. Cel care produce schimbarea eşti Tu. Cine aşteaptă un prag epocal, va aştepta mult şi bine, iar cine aşteaptă un mântuitor care să se coboare pe nori şi să îndrepte toate nenorocirile pe care singuri ni le-am provocat, va aştepta la fel de mult şi la fel de bine. Schimbarea nu vine din exterior, şi nu ar trebui să aşteptăm niciun eveniment special pentru a ne schimba pe noi înşine. Nici să aşteptăm dojenile oamenilor înţelepţi ca să ne dăm seama că ceva trebuie schimbat. Cei care tânjesc după mai bine, dar nu îşi ridică inimile înspre posibilitatea acelui bine, tânjesc degeaba. Nimeni nu trebuie să ne deschidă sufletele, o putem face noi înşine. Nimeni nu trebuie să ne iubescă aproapele, tot noi înşine suntem datori să o facem, şi nu trebuie să facem un bine aproapelui nostru pentru a fi răsplitiţi pe lumea cealaltă, ci din simplul motiv că facem un bine şi prin asta ne venerăm Creatorul, în Legea Iubirii.

Aşteptăm mereu pietre de hotar pentru a ne apuca de treabă şi lăsăm ceea ce trebuie început acum în termenul unei dăţi viitoare. Începuturile sunt deseori temute, însă odată ce vin, nu putem face nimic altceva decât să le îmbrăţişăm, să le acceptăm şi să profităm cât mai mult de ocaziile care ni se dau. Fiecare început nu este numai sfârşitul unei etape, ci şi debutul unei etape noi. Începuturile sunt pentru unii, odată la 2000 de ani. Pentru alţii, începuturile sunt în fiecare an; pentru oamenii muncii început este fiecare zi de Luni, iar pentru oamenii atenţi cu adevărat, început nou este în fiecare zi. Înţelepţii nu au însă niciuna din aceste vederi, pentru ei, fiecare clipă este moartea unui trecut iluzoriu, proiecţia unui nou viitor posibil şi un prezent continuu a cărei forţă şi bucurie nu pot fi trecute cu vederea decât de cei ce nu sunt conştienţi. Există începutul de fiecare clipă, pentru care nu trebuie să ne facem multe planuri, şi pentru care nu trebuie să aşteptăm deloc. Început este şi acum, terminând aceste rânduri: puteţi sfârşi a vedea începuturile în calendar, precum primele categorii, şi puteţi trece imediat la categoria înţelepţilor... Începând chiar Acum!

Niciun comentariu: