Protectia Arhanghelilor

Am fost rugat să public pentru cei interesaţi o mică rugăciune de protecţie a arhanghelilor.
Se poate folosi în orice împrejurare, mai ales când ne simţim descurajaţi, atacaţi, sau în pericol. Am fost încurajat să o public deoarece, din câte am înţeles, cunoaşterea ei de către alţii nu slabeşte protecţia celui ce o utilizează, apelând la puteri aflate dincolo de capacitatea umană de a încălca liberul arbitru.

În Numele Tatălui Ceresc,

În Numele Fiului,

În Numele Sfântului Duh,

Michael, mergi înaintea mea şi deschide-mi căile!

Gabriel, mergi în dreapta mea şi fii puterea braţului meu!

Rafael, mergi în stânga mea şi du-mă pe cale sigură!

Uriel, mergi în spatele meu şi abate loviturile vrăjmaşului!

Amin.

Persoanele intereste de Cursul Magia Arhanghelilor pentru Cluj, sunt rugate să îl contacteze pe Raul Petrişor la adresa scoalamisterelor@yahoo.com

La cererea câtorva cursanţi am decis să îl ţin şi în Bucureşti. Cei interesaţi de cursul din Bucureşti mă pot contacta personal la asterionmage@yahoo.com sau pot lăsa aici un comentariu.

toate cele bune şi multă lumină!
(imaginea folosită face parte din domeniul public, nu cunosc autorul şi îmi cer scuze dacă nu pot acredita artistul.
The image used to illustrate this entry is part of public domain and I apollogise should my usage bring personal distress to the author, since I was unable to locate him.)

UN NOU ÎNCEPUT

Mandala Renaşterii
(pentru a salva imaginea, click pe ea, apoi salvaţi versiunea mare. Dacă doriţi să o folosiţi pe site-ul sau blogul personal, vă rog ataşaţi un link la această pagină)

Intrăm într-un nou an. Un început cu totul nou pentru fiecare dintre noi, o vibraţie diferită faţă de cea precedentă, am putea spune. Este ciudat că în momentul în care scriu aceste rânduri, mă aflu încă în 2009, însă dumneavoastră le citiţi în 2010: o adevărată călătorie în timp dacă stăm să ne gândim mai bine. V-aţi gândit vreodată la adevărata valoare a unui nou început? Începuturile sunt atât de minunate, atât de pure şi atât de revigorante, şi totuşi cei mai mulţi dintre noi nu le vedem întotdeauna. Mulţi dintre cititorii acestori rânduri aşteaptă cu nerăbdare o schimbare să se producă, un eveniment epocal care să vină şi să le schimbe complet realitatea într-una ideală. Mulţi aşteapă schimbările aduse de anul 2012. Sau de 2050. Sau de apariţia în lume a Învăţătorului. Fiecare cultură îşi aşteaptă învăţătorul, fie că este Iisus Christos, Maitreya Buddha, Maha Chohan, Imam Mahdi sau Mashiah, fiecare aşteapă ca cineva să vină şi să îndrepte ca prin minune toate lucrurile pe care ei le-au strâmbat. Ceea ce aduce nou orice schimbare de ciclu sau orice învăţător este foarte simplu, şi dacă le cercetăm atent cuvintele învăţătorilor din trecut, o să aflăm foarte clar: Schimbarea este Acum. Schimbarea are loc Aici. Cel care produce schimbarea eşti Tu. Cine aşteaptă un prag epocal, va aştepta mult şi bine, iar cine aşteaptă un mântuitor care să se coboare pe nori şi să îndrepte toate nenorocirile pe care singuri ni le-am provocat, va aştepta la fel de mult şi la fel de bine. Schimbarea nu vine din exterior, şi nu ar trebui să aşteptăm niciun eveniment special pentru a ne schimba pe noi înşine. Nici să aşteptăm dojenile oamenilor înţelepţi ca să ne dăm seama că ceva trebuie schimbat. Cei care tânjesc după mai bine, dar nu îşi ridică inimile înspre posibilitatea acelui bine, tânjesc degeaba. Nimeni nu trebuie să ne deschidă sufletele, o putem face noi înşine. Nimeni nu trebuie să ne iubescă aproapele, tot noi înşine suntem datori să o facem, şi nu trebuie să facem un bine aproapelui nostru pentru a fi răsplitiţi pe lumea cealaltă, ci din simplul motiv că facem un bine şi prin asta ne venerăm Creatorul, în Legea Iubirii.

Aşteptăm mereu pietre de hotar pentru a ne apuca de treabă şi lăsăm ceea ce trebuie început acum în termenul unei dăţi viitoare. Începuturile sunt deseori temute, însă odată ce vin, nu putem face nimic altceva decât să le îmbrăţişăm, să le acceptăm şi să profităm cât mai mult de ocaziile care ni se dau. Fiecare început nu este numai sfârşitul unei etape, ci şi debutul unei etape noi. Începuturile sunt pentru unii, odată la 2000 de ani. Pentru alţii, începuturile sunt în fiecare an; pentru oamenii muncii început este fiecare zi de Luni, iar pentru oamenii atenţi cu adevărat, început nou este în fiecare zi. Înţelepţii nu au însă niciuna din aceste vederi, pentru ei, fiecare clipă este moartea unui trecut iluzoriu, proiecţia unui nou viitor posibil şi un prezent continuu a cărei forţă şi bucurie nu pot fi trecute cu vederea decât de cei ce nu sunt conştienţi. Există începutul de fiecare clipă, pentru care nu trebuie să ne facem multe planuri, şi pentru care nu trebuie să aşteptăm deloc. Început este şi acum, terminând aceste rânduri: puteţi sfârşi a vedea începuturile în calendar, precum primele categorii, şi puteţi trece imediat la categoria înţelepţilor... Începând chiar Acum!

Arhanghelul Michael

Arhanghelul Michael, sau cum îl numesc românii, Mihail, este de departe cel mai popular şi mai cunoscut arhanghel din întreaga tradiţie monoteistă. Este menţionat în Biblie, în Coran, în textele esenienilor şi în scripturile apocrife, dar şi în lucrările spirituale sau esoterice. Numele său, „Mi Ka El” provine din limba ebraică, şi a fost greşit interpretat ca însemnând „Cel ce este ca Dumnezeu”, inspirând o imensă măreţie şi putere. Numele său este însă o întrebare retorică, şi nu o afirmaţie, „Cine este ca Dumnezeu?”, cu alte cuvinte, nimeni şi nimic nu poate fi comparat cu măreţia şi vastitatea Atotputernicului. Este unul dintre arhanghelii asociaţi sferelor planetare. Multe surse îl plasează în Sfera Solară, în timp ce altele îl văd ca şeful Sferei lui Mercur.

În ierarhia angelică, Sferei lui Mercur îi corespunde ordinul îngeresc al Arhanghelilor, deci este corect să spunem că Mihail este şeful Sferei Mercuriene, şi totodată, căpetenia arhanghelilor, aşa cum îl înfăţişează majoritatea textelor sacre. Este înfăţişat ca un tânăr viguros, cu pletele strălucitoare, îmbrăcat ca un rege conducător al oştirilor sale, având platoşa de aur şi mantaua de purpură. În mâna sa este mai tot timpul sabia de foc a dreptăţii sau lancea, câteodată şi steagul oştirilor divine, toate scufundate într-o lumină aurie orbitoare, de care întunericul şi toate fiinţele sale fug. Iconografic, este prototipul angelic al Sfântului Gheorghe, fiind de foarte multe ori găsit în ipostaza de biruitor, de purtător al victoriei asupra forţelor întunecate şi asupra Balaurului. Este unul dintre arhanghelii menţionaţi cu numele în Biblie, lucru deosebit de rar pentru îngeri. Numele lui Mihail apare în „Cartea lui Daniel”, „Cartea Iuditei” şi în „Revelaţia (Apocalipsa) lui Ioan”, iar numărul lucrărilor apocrife în care este menţionat este deosebit de numeros.

În tradiţia ebraică, acesta este un înger deosebit de important, rivalizând ca popularitate poate doar cu Metatron. Are numeroase apariţii în multe cărţi necanonice sau tradiţionale, iar câteodată identitatea lui se subînţelege din titlurile cu care acesta este investit. Apare în celebra “Carte a lui Enoh” ca unul dintre Îngerii Prezenţei, alături de Gabriel, Raphael, Uriel, Suriel, Raguel şi Phanuel, având multiple apariţii şi primind de la Dumnezeu multe misiuni. Michael este cel care aude strigătele oamenilor asupriţi de îngerii căzuţi, şi cere dreptate lui Dumnezeu, fiind apoi trimis să-l lege pe conducătorul acestora, Semyaza. Conducătorul oştirilor angelice dă întotdeauna dovadă de o mare milă, iubire şi compasiune pentru fiii oamenilor, însă este neînduplecat cu răzvrătiţii care căzuseră din Ceruri. El este numit “Comandantul lui Dumnezeu” şi “Prinţ al lui Israel”, deoarece dintre toţi îngerii neamurilor, Michael era cel ce apăra israeliţii. După legendă, acesta l-a învăţat pe patriarhul Enoh misterele dreptăţii şi clemenţei, Michael fiind arhanghelul milei, răbdării, iertării şi cumpătării.

Există multe tradiţii legendare legate de acest arhanghel. Conform unora, Michael a fost primul înger care a îngenuncheat în faţa omului când acesta a fost creat, din porunca lui Dumnezeu, si a rămas păzitorul lui Adam până la sfârşitul zilelor sale. Este îngerul care a executat porunca divină prin care Adam şi Eva au fost alungaţi din Paradisul Terestru, însă acesta a rămas în continuare să îi vegheze pe ei şi pe copiii lor cu multă iubire şi răbdare. Primul arhanghel este de asemenea şi primul dascăl, ajutându-l pe Adam să se acomodeze în condiţiile vitrege ale vieţii muritoare, învăţându-l cum să supravieţuiască şi arătându-i tainele lucrării pământului. După moartea primului părinte, Michael ia sufletul lui Adam la Ceruri într-un car de foc şi pledează la judecată în favoarea lui, cerându-i lui Dumnezeu să îl cureţe de păcatul său şi să îl primească în Paradis.

În tradiţiile rabinice, îl putem vedea pe Michael şi ca luptător, şi ca avocat al lui Israel. După cum am menţionat la arhanghelul Samael, îngerii popoarelor se certau şi se luptau în ceruri la fel cum fac neamurile oamenilor pe Pământ, după concepţia acelor vremuri. Pe Michael îl vedem luptând cel mai des fie cu Samael, îngerul romanilor, fie cu Dobiel, îngerul persanilor, fie cu Uzza, îngerul egiptenilor. Există şi texte care îl pun faţă în faţă cu răul în sine, fără a-i fi asociat vreun popor pământesc, precum scripturile esenienilor de la Marea Moartă. Aici toţi drepţii şi credincioşii, denumiţi Fiii Luminii, sunt ajutaţi în lupta finală împotriva răului de oştirile angelice conduse de Michael. Forţele adverse, Fiii Întunericului, sunt conduşi de Belial, demonul minciunii, avariţiei, lascivităţii şi egoismului.

În Cartea Zoharului, Michael este unul dintre cei patru Arhangheli ai Universului, alături de obişnuiţii Gabriel, Raphael şi Uriel. Conform acestui text, el este cel care primeşte după moarte sufletele celor drepţi şi îi conduce la porţile Ierusalimului Ceresc, aşa cum făcea şi Hermes-Mercur la greci şi romani. Mai mult, Michael şi trupele sale străjuiesc intrarea în paradis, cerând socoteală celor veniţi, lăsându-i pe cei drepţi să intre şi deschizând porţile.

Michael este mijlocitorul tuturor şi deschizătorul drumurilor în orice domeniu. În vechime, erau folosite numele a patru arhangheli în absolut orice ajutor şi împrejurare. Spre exemplu putem cere protecţie şi ajutor de la arhangheli cu următoarea formulă-rugăciune de uz general: „În numele Tatălui Ceresc, Michael, mergi înaintea mea şi deschide porţile. Gabriel, mergi în dreapta mea şi fii puterea braţului meu. Rafael, mergi în stânga mea şi du-mă pe cale sigură. Uriel, mergi în spatele meu şi abate loviturile vrăjmaşului. Amin” Protecţia celor patru arhangheli, în frunte cu Michael, este teribil de eficientă, iar forţele întunericului pot nu face nimic unui om cu inima curată care cere ajutorul lui Dumnezeu în acest fel.

Michael a fost întotdeauna prietenul oamenilor şi apărătorul lor. Din mitica grădină a Edenului şi până în zilele noastre, ajutorul său în lupta împotriva întunericului a fost una dintre cele mai puternice avantaje ale rasei umane.

Momentele în care Michael apare diferitor oameni pioşi de-a lungul istoriei sunt deosebit de multe. Îndeosebi cei instruiţi să ridice un lăcaş de cult, un templu, o biserică sau o mănăstire, sunt sfătuiţi astfel de căre Arhanghelul Michael, fie în vis, fie în extaz mistic, de unde şi mulţimea de mănăstiri, catedrale sau biserici dedicate lui. În credinţele moderne, Michael este mai presus decât un simplu arhanghel. Biserica Sfinţilor de pe Urmă (Moromonii) urmează o credinţă conform căreia Michael a avut o misiune pe Pământ şi a fost întrupat în primul părinte al omenirii, anume Adam, iar Adventiştii şi Martorii lui Iehova susţin că Iisus ar fi fost întruparea perfectă a acestui arhanghel. Nu departe sunt ideile oferite de către „Cartea Urantia” în care Michael, unul din cei şapte Fii Creatori ai Tatălui, este creatorul Universului nostru local, numit Nebadon. Ultima misiune a lui Michael din Nebadon dintr-un total de şapte a fost întruparea în corp fizic, sub forma celui cunoscut ca Iisus din Nazaret. Adevărat sau nu, „Cartea Urantia” este unul dintre cele mai uimitoare documente revelate, oferind în cele peste 2000 de pagini informaţii unice legate de structura universurilor şi de misiunea lui Michael.

Lăsând la o parte disputele privitoare la relaţia sa cu Iisus, Michael este una dintre cele mai importante figuri ale domeniului spiritual uman. Influenţa sa este atât de mare şi de covârşitoare încât rareori poate fi privit sau contemplat de un om obişnuit. De obicei apare sub forma unui tânăr viguros, însă cu trăsături androgine, al cărui corp nu se poate defini din pricina luminii în care este scăldat. Luminozitatea chipului său a determinat artiştii vizionari să îl reprezinte cu un chip alb imaculat, tânăr, fără barbă, cu sprâncene si plete blonde, însă frumuseţea sa şi trăsăturile sale pot fi cu greu asemuite vreunei tipologii umane. Ochii săi sunt blânzi şi puternici totodată, aducând alinare celor suferinzi şi semănând teroarea în rândul forţelor întunericului. Apare întru totul ca un rege războinic atunci când trebuie să lupte, însă pe timp de pace ia forma unui adevărat sacerdot angelic: el este Marele Preot al Atotputernicului, şi fiecare ritual religios sau magic a fost inspirat omului de către oficiul divin pe care Michael îl practică. Multe icoane îl prezintă pe Michael fără chip, iar asta se datorează mai multor posibile motive. Se spune că faţa sa este atât de luminoasă şi de teribilă în adevărata sa formă, încât nimeni nu o poate privi fără a se pune în primejdie. Deasemenea, Michael este ghidul sufletelor celor morţi, şi de multe ori apare ca Îngerul Morţii, alături de Gabriel şi Azrael. Tradiţia spune că numai cei trecuţi dincolo sau cei al căror sfârşit este aproape îi pot vedea chipul, aşa că faţa lui este lăsată nepictată în astfel de icoane. Rolul lui Michael este acela de Gardian al Omenirii, de părinte şi de protector, de profesor şi de ghid, iar spiritele înalte aflate în subordinea sa sunt trimise cu acelaşi scop oamenilor care au nevoie de ajutor.

Fiinţa sa adevărată este cu mult peste înţelegerea noastră, iar la voinţă îşi poate trimite un aspect sau mai multe pentru a ajuta, fără a-şi pierde unitatea. Michael poate lucra simultan pe mai multe planuri, şi poate lucra în acelaşi timp pe coordonate diferite. Cum nu este restricţionat nici de timp şi nici de spaţiu, aspectele sale superioare pot supraveghea şi direcţiona activitata umană în genere în timp ce aspectele sale inferioare pot interacţiona cu oamenii în mod direct. Aceste aspecte inferioare ale personalităţii-spirit numite Michael acţionează în deplină libertate prin mandat divin pentru a acorda ajutor acolo unde este nevoie şi unde este cerut, însă faptul că nu sunt întruparea deplină a arhanghelului Michael nu înseamnă că sunt mai puţin puternice. Omenirea nu poate înţelege nici măcar un sfert din manifestarea unui astfel de subdiviziuni ale lui Michael, ceea ce înseamnă că întreaga sa glorie manifestată ar cutremura de-a dreptul orice om. Îngerii, indiferent de rangul lor, nu au ca scop uimirea sau copleşirea omului, ci ajutorul său, de aceea aleg să manifeste aspecte mai mici sau mai limitate ale lor, pentru a putea fi cât mai pe înţelesul celor ce îi solicită. Astfel, o cultură îl cuoaşte pe Michael într-un fel, alta cultură în alt fel. Un clarvăzător poate spune că Michael apare ca un rege înveşmântat în purpură şi aur, în timp ce alt clarvăzător îl poate vedea ca un simplu tânăr îmbrăcat în alb, ţinând o cupă şi o spadă. Exemplele sunt nenumărate, deoarece Michael poate alege să arate un aspect sau un altul, în funcţie de puterea de înţelegere sau de dezvoltarea spirituală a celui care îi este dat să apară.

Michael nu are un singur chip şi o singură formă, nu are un singur oficiu sau o singură misiune, şi în mod ciudat, nu are un singur nume, chiar dacă îl folosim cel mai des pe acesta. La fel ca şi Metatron, Michael are pe întreg Pămânul o mulţime de titluri, de atribute şi de nume, însă toate se referă la una şi aceeaşi entitate. Nu contează cum îl numim, este suficient să ştim ce înseamnă. Precum am spus în prima parte, numele lui este o întrebare: „Cine este asemeni lui Dumnezeu?” Într-adevăr, toţi suntem, dar ca El, nimeni.

Ajutorul arhanghelului Michael poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Atotputernic şi Victorios, Elohim Tzabaoth, te chem Michael, arhanghel al minţii divine şi al creaţiei, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de protecţie, putere şi călăuzire , Aici şi Acum. Amin!”

Arhanghelul Gabriel

Gabriel este Arhanghelul Sferei Lunare, conform ierarhiei angelice. Acesta este unul dintre cei mai vechi arhangheli menţionaţi în Scripturi.

Este printre puţinii arhangheli menţionaţi cu numele în tradiţia creştină, alături de Michael şi Rafael, cunoscut ca mesagerul divin al Bunei Vestiri. Numele său provine din limba ebraică, unde înseamnă „Puternicul Domnului” sau „Puterea mea este Dumnezeu”. Poporul român şi în general, popoarele ortodoxe, îl cunosc sub numele de Gavriil. De obicei Gavril împarte hramul unei biserici cu Mihail, iar sărbătoarea dedicată lor la români este pe data de 8 Noiembrie. Islamul îl menţionează în Coran sub numele de Jibril sau Jibrail (pronunţat Gibriil sau Djibril) alături de Mikail (Michael), Israfil (Rafael) şi Izrail (Azrael).

Considerat în general solul lui Dumnezeu, se presupune că majoritatea apariţiile benefice ale „îngerului lui Dumnezeu”, caracterizate de mesaje pacifiste, ar vorbi despre Gabriel. Prima sa apariţie în Biblie este în Cartea lui Daniel unde este menţionat cu numele “Gavriil”, fiind chemat de către puterile cereşti să tâlcuiască vedenia lui Daniel. Gabriel este printre altele Arhanghelul profeţilor şi proorocilor, inspiratorul profeţiilor, viziunilor şi viselor, în special celor premonitorii. În Cartea lui Enoh, text apocrif păstrat de către Biserica Ortodoxă Etiopiană drept carte canonică a Vechiului Testament, Gabriel apare de mai multe ori. De obicei cei doi îngeri care îl ridică pe Patriarhul Enoh la ceruri sunt consideraţi prin tradiţie Mihael şi Gabriel. În Cartea lui Enoh, Gabriel este considerat unul dintre îngerii care stau înaintea Tronului Divin sau “unul dintre îngerii care veghează”: Uriel, Raphael, Raguel, Michael şi Sarakiel, “unul dintre îngerii sfinţi care comandă peste Paradis şi peste heruvimi, şi deasemenea peste cei puternici”. Datorită importanţei sale ca vestitor divin, Arhanghelul Gabriel a rămas în memoria mai multor religii şi culturi.

În vreme ce religia iudaica şi civilizaţia ebraică sunt guvernate de Arhanghelul Michael şi de influenţele solare, din punct de vedere cronologic Arhanghelul Gabriel a guvernat o altă religie orientală importantă şi anume Islamul. Arhanghelul Gabriel este cel care îi apare profetului Mohamed în timpul postului său ascetic şi îi arată o copie a Coranului Ceresc, îndemnându-l “Citeşte!” Astfel, Arhanghelul Gabriel este patronul religiei islamice şi prin extensie, al tuturor civilizaţiilor şi popoarelor care au adoptat-o ca religie oficială. Persanii, arabii, indienii, turcii şi o mare parte a Africii de Nord se afla sub protecţia sa spirituală.

Gabriel guverneaza Sfera Lunară şi toate lucrurile care ţin de Lună, semiluna devenind în scurt timp simbolul puterii islamice. Întreaga cultură şi mistică arabă se desfăşoară în jurul cifrei 9 şi al ciclurilor lunare. Calendarul musulman este bazat pe ciclul lunar, mai mult, cele 28 de litere ale alfabetului sacru arab au corespondenţe subtile cu cele 28 de case lunare (a se vedea seria curentă de articole pe această temă).

Gabriel este unul dintre arhanghelii care patronează cunoaşterea şi mai ales, revelaţia. Alături de Raziel, Gabriel este arhanghelul care oferă accesul la informaţia subtilă. Fiind cea mai joasă dintre sferele planetare, sfera magică a Lunii reprezintă oglinda divină în care toate realităţile spirituale se oglindesc şi de unde pot fi accesate de către om. Sfera Lunară şi Arhanghelul Gabriel guvernează ciclurile vieţii. De la cele 9 luni petrecute în pântecul mamei până la ciclurile vitale de regenerare ale ţesuturilor, tot ce înseamnă viaţă şi putere vitală, este atribuit lui Gabriel şi Lunii.

Din cele mai vechi timpuri, Luna şi zeităţile sale au fost legate de partea feminină, de fertilitate şi de ciclicitate. La fel cum Luna are un ciclu de creştere şi descreştere, viaţa omului este marcată de perioade ciclice ale generării şi degenerării, ale abundenţei şi lipsei, ale plinului şi ale golului. Nu există urcare care să nu presupună o coborâre şi deasemenea nu există o coborâre care să nu fie urmată de o altă urcare. De la cele mai scurte cicluri, precum de activitate în timpul zilei şi de odihnă în timpul noptii, până la cele mai lungi cicluri (ciclurile de vârstă, ciclurile psihice), entitatea directoare şi guvernatoare pentru specia umană este Gabriel.

Gabriel acţionează ca o balanţă, o pârghie de echilibru între funcţiile celorlalţi arhangheli. Potrivit numelui, Arhanghelul Zonei Lunare întrupează idealurile puterii şi forţei, dar în acelaşi timp, Gabriel are o parte feminină, maternă, plină de iubire, compasiune şi înţelegere. Ideea de putere poate fi înţeleasă cu atât mai bine din perspectiva mamei, energiile feminine care generează viaţa şi care o menţin indiferent de regnul în care se manifestă fiind printre cele mai puternice existente. Imaginaţi-vă procesul prin care ia naştere o plantă; cea mai mică şi mai firavă plantă, chiar, de exemplu ghiocelul. De la o sămânţă extrem de mică, aflată într-o stare de semi-hibernare în solul îngheţat, la un moment dat legea ciclurilor împreună cu umezeala, căldura şi întunericul în care se află sămânţa, dau curs energiilor vitale să se dezvolte. Cel mai slab fir embrionar începe să crească, încet dar sigur, căutând lumina Soarelui, propulsându-şi tulpina moale prin straturi de pământ, nisip şi zăpadă, ajungând în cele din urmă la suprafaţă. Pentru un observator extern poate părea extrem de banală încolţirea ghiocelului la sfârşitul iernii, dar dacă am fi să ne punem în locul seminţei, ne-am putea da seama de forţa inimaginabilă necesară generării vieţii. Forţa este cu adevărat impresionantă, şi o putem compara cu cea a unui nou-născut uman urcând un munte. Cele două jumătăţi care au compus la început sămânţa, vor fi primele nutriente ale noii plante care prin procesul de descompunere (moarte) vor da energia lor, viata lor, noii plante, indiferent că este ghiocel, grâu sau orice altceva.

Pretutindeni în natură se observă acelaşi ciclu al vieţii. Fie că este vorba de sacrificiul unei seminţe pentru vlăstarul pe care îl poartă sau sacrificiul părinţilor pentru copiii lor, ciclul etern al vieţii se oglindşte în toate.

Gabriel este arhanghelul speranţei, care deţine cheile puterii şi forţei divine, ajutând acolo unde este cazul pe cei slabi sau dimpotrivă, punând piedici celor puternici în a-şi continua acţiunile rău-voitoare. Din punct de vedere karmic, ultimul spirit guvernator prin judecata căruia trece sufletul odată venit la încarnare, este Gabriel. Conform acţiunilor din vieţile precedente şi lecţiilor învăţate în acestea, sau chiar în timpul intermediar dintre vieţi, sufletului îi este dată o cantitate mai mare sau mai mică de putere, o libertate mai mare sau mai mică de a acţiona şi drepturi după măsură. Astfel persoanele care şi-au exercitat liberul arbitru în mod abuziv, care şi-au impus puterea sau voinţa lor asupra celorlalţi, vor avea de îndurat la rândul lor abuzurile altora, fie ele mai grave sau mai uşore, iar cei care au dat dovadă de mila, compasiune, devoţiune, respect pentru semenii lor şi pentru celelalte creaturi, vor beneficia de libertăţi mai mari şi de putere mai mare. La fel se decide capacitatea individului de a lua legătura cu lumile spirituale. Cei care în trecut au avut capacităţi extrasenzoriale şi le-au cultivat cu multă înţelepciune le pot păstra şi în noile întrupări, născându-se clarvăzători sau mediumi. Cei care au avut astfel de capacităţi şi le-au folosit abuziv vor avea aceeaşi pasiune, determinare şi hotărâre în a le redobândi, însă cu foarte multă muncă şi cu foarte multe piedici, tocmai pentru a învaţa lecţiile necesare, adevărata valoare şi utilizare a puterii.

Putem să îl chemăm pe Gabriel în ajutor când avem nevoie de întărire şi forţă, pentru a fi protejaţi de orice rău şi mai ales, pentru a fi inspiraţi. Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Atot-puternic şi De-viaţă-dătător, Şaday El-Hai, te chem Gabriel, arhanghel al puterii divine şi al naşterii, pentru a mă cufunda în izvorul vieţii eterne al Creatorului, Aici şi Acum. Amin!”

FREE hit counter and Internet traffic statistics from freestats.com

Arhanghelul Haniel

Haniel este următorul arhanghel dintre cei Şapte Îngeri ai Prezenţei, în ordine după Rafael. El guvernează sfera planetară asociată cu Venus, iar numele său în limba ebraică înseamnă „Bucuria lui Dumnezeu”. Dacă Michael, Gabriel şi Rafael au mai fost menţionaţi în cărţile sfinte, Haniel este unul dintre acei îngeri ale căror nume au fost excluse din textele canonice din teama de a nu fi veneraţi.
Numele lui s-a păstrat însă, în literatura veche ebraică, pe amulete şi în textele magice, sub formele Haniel, Hanael, Aniel, Anael sau Anauel. Acesta este îngerul care are în subordine ierarhia angelică venusiană, şi care răspunde de domeniul erotic al vieţii terestre. Haniel este maestrul angelic al iubirii, polarităţii, genului, emoţiilor şi sentimentelor, dar şi supravegetor al relaţiilor şi raporturilor sociale. Haniel este cel care conlucrează cu fiecare suflet în parte în funcţie de karma acestuia pentru a stabili raporturile sociale şi emoţionale prin care va învăţa odată ajuns pe Pământ. Sub auspiciile lui Haniel, sufletele fac promisiuni, contracte şi înţelegeri înainte de întrupare, care vor rămâne active la nivel subtil până în momentul oportun manifestării. Fiind un maestru al polarităţii, el gestionează atât iubirea, cât şi ura, atât prietenia, cât şi duşmănia, atât simpatia, cât şi antipatia. Toată gama emoţională de care un individ este capabil stă sub semnul guvernării acestui magnific arhanghel. Atunci când un spirit decide să se întrupeze, este de acord să aprofundeze realitatea din punct de vedere tridimensional. Acest lucru înseamnă automat imersarea în dualitate: va fi nevoit să cunoscă binele şi răul, plăcerea şi durerea, suferinţa şi bucuria, în egală măsură.

Odată stabilit traseul major evolutiv al vieţii individului, sufletele care au deja legături sau datorii mai vechi unele faţă de celelalte decid să conlucreze şi în alte existenţe pentru a învăţa acele lecţii necesare evoluţiei lor sau arderii karmei. Acolo unde este nevoie, intervin suflete noi, necunoscute până atunci, care sunt de acord să joace un anumit rol în viaţa lor. De multe ori, avem impresia că vorbim cu un om complert nou, deşi cunoaştem acea persoană de mulţi ani, iar alteori, avem impresia că persoana pe care abia am cunoscut-o ne cunoşte de zeci de ani, şi viceversa. Acestea sunt semnele sufletelor care se recunosc între ele, care au conlucrat în alte vieţi şi cu care am fost de acord să conlucrăm şi acum. De multe ori nu putem înţelege de ce unii oameni ne urăsc, ne resping, nu ne suportă, sau din contră, de ce caută prezenţa noastră şi de ce se bucură să ne vadă. Acestea sunt pur şi simplu efectele faptelor noastre faţă de ei din alte vieţi, suma vibraţiilor emise care acum ne pun faţă în faţă cu rezultatul lor.

Haniel este cel care are grija de stabilirea contactelor între suflete, de respectarea promisiunilor, de judecarea situaţiilor conflictuale şi de dizolvarea lor. În mitologia greacă era numit Eros, în cea romană Cupidon iar alte popoare l-au personificat fiecare după nevoile lor. Deşi nu era neapărat un îngeraş bucălat cu un arc caraghios, ca în reprezentările moderne, anticii credeau că acest geniu ţintea cu săgeţi înmuiate în miere pe cei care trebuiau să se îndrăgostească şi cu săgeţi înmuiate în venin pe cei care trebuiau să se certe. Departe de a fi un semizeu jucăuş şi naiv, Haniel într-adevăr gestionează relaţiile dintre oameni şi are grija de echilibrările karmice necesare evoluţiei, adică decide când să se întâlnescă îndrăgostiţii şi când să se certe inamicii, însă urmând legile Divine şi logica celestă. Aceste lucruri nu răpesc nicidecum frumuseţea iubirii şi poveştilor romantice, nu sunt toate scrise dinainte, noi fiind sclavii legilor preexistente. Omul are liber arbitru şi poate decide dacă vrea sau nu să dea curs unui eveniment prestabilit, sau dimpotrivă, dacă vrea să forţeze mâna sorţii şi să caute o anumită relaţie. Când vine vorba de iubire, multe se iartă...

În funcţie de puritatea iubirii, faptele comise pot fi mai mult sau mai puţin condamnabile, iar ispăşirea greşelilor se face tot în existenţele viitoare. Haniel este un adevărat maestru când vine vorba de Gen şi de Polaritate. Tot sub guvernarea lui înţeleaptă se află şi domeniul director al genurilor, altfel spus, el este cel care gestionează trecerea succesivă a sufletelor prin aspecte feminine şi masculine. El are în grijă lecţiile pe care un spirit trebuie să le înveţe fiind într-un corp feminin sau într-un corp masculin. Un spirit poate învăţa aceste lecţii atât prin încarnare directă într-un corp masculin, cât şi prin contrast. Bogăţia informaţiilor legate de Hanie poate depăşi cu siguranţă sute de pagini, mai ales dacă amintim că el este deasemea guvernatorul angelic al sexualităţii, al propagării speciilor şi a interacţiunilor de orice fel bazate pe polaritate. Haniel este maestrul angelic cel mai competent în explorarea sexualităţii pe toate nivelurile.

De la trăirile erotice mai inocente ale adolescenţilor îndrăgostiţi până la manifestarea deplină pe linie sexuală a unui cuplu matur, de la pulsiunile sexuale aparent haotice până la arta orientală a iubirii sacre, Haniel supraveghează, guvernează, oferă informaţii şi ajutor acolo unde este nevoie. Tot ce ţine de cele două energii fundamentale, Yin şi Yang, masculin şi feminin, negativ şi pozitiv, electric şi magnetic, indiferent care ar fi manifestarea lor, Haniel şi suita sa angelică supraveghează şi coordonează procesele transformărilor, unirilor, separărilor şi sublimărilor prin care aceste energii trec. Cei cu înclinaţii spirituale pot cunoaşte fiind ghidaţi de acest magnific arhanghel felul în care se poate înţelege şi exprima dragostea în cuplu cel mai bine, sau felul în care energiile sexuale pot fi cultivate şi folosite cu deplină înţelepciune în vederea trezirii şi ridicării spirituale. Haniel este la urma urmei, arhanghelul iubirii, în toate formele sale.

Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Atot-puternic şi Atot-iubitor, Yod-He-Vau-He Tzabaoth, te chem Haniel, arhanghel al iubirii divine, pentru a mă cufunda în marea iubirii eterne a Creatorului, Aici şi Acum. Amin!”

Arhanghelul Raphael

Rafael este, conform unui anumit sistem de analogii, arhanghelul care guvernează zona imediat următoare lui Samael, şi anume cea solară. Rafael este arhanghelul Soarelui, luminii şi vindecării. Chiar numele lui, tradus din limba ebraică, înseamnă „Dumnezeu vindecă” sau „Vindecarea este de la Dumnezeu.” Rafael este singurul arhanghel, înafară de Michael şi Gabriel, cunoscut şi acceptat de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, numele lui găsindu-se în „Cartea lui Tobit”. În textul românesc numele lui apare sub forma ortodoxă Rafail (precum Michael şi Gabriel sunt numiţi de români Mihail şi Gavriil) şi este prezentat ca un mare înger, care are puterea de a vindeca şi de a lega demonii bolii, în special pe Asmodeus. În „Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail” se menţionează de mai multe ori: „Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!” În privinţa identităţii lui în această carte canonică ortodoxă nu există semne de îndoială, chiar el se dezvăluie la un moment dat lui Tobie, şi spune „Eu sunt Rafail, unul dintre cei şapte sfinţi îngeri care duc rugăciunile celor sfinţi şi intră în faţa slavei Celui Sfânt.” Astfel, şi în cele mai vechi texte Rafael este numărat printre cei şapte arhangheli care stau în faţa tronului lui Dumnezeu, descris în „Apocalipsa” lui Ioan, numiţi şi Îngerii Prezenţei.

Rafael este menţionat şi într-un text necanonic, dar deosebit de important pentru începuturile creştinismului, anume „Cartea lui Enoch”. Spre exemplu, în capitolul 40, lui Enoh i se arată patru îngeri magnifici. Cel de-al doilea, al cărui cântec „Îl binecuvântează pe Cel Ales şi pe aleşii care se încredinţează numai Duhului” este bineînţeles Rafael, care se ocupă de toate rănile şi bolile fiinţelor umane. Capitolul 10, Rafael primeşte poruncă de la Dumnezeu pentru a-l duce pe demonul Azazel în deşert şi a-l exila acolo ca pedeapsă pentru răzvrătire. Vedem că Rafael nu este numai un vindecător, ci şi un duşman de temut al forţelor demonice, împotriva cărora numele său poate fi chemat în rugăciune cu mult succes. În cele mai vechi texte magice şi pe multe amulete bizantine, Rafael este cel care învinge forţele răului asemeni lui Michael, doar că acesta din urmă este reprezentat de cele mai multe ori călare, precum Sfântul Gheorghe, în timp ce Rafael este văzut numai în picioare, de multe ori cu o ramură în mână ca simbol al vindecării. Sub numele de Arlaph, Rafael era chemat de căre femeile care năşteau, în ajutor, împotriva forţelor întunericului care ar fi putut să le rănească nou-născuţii.

Rafael este guvernatorul angelic al sferei planetare de influenţă asociate Soarelui. Acesta are o bună legătură şi o comunicare fructuoasă cu Logosul Solar, făcând parte din latura angelică a Ierarhiei Luminii. Dat fiind faptul că zona solară are în subordine zonele de influenţă ale celorlalte planete, Rafael acţionează ca un guvernator-diplomat. Funcţia lui este destul de greu de definit şi de delimitat în termeni umani, într-o anumită măsură guvernează activitatatea celorlalţi arhangheli planetari, însă nu este deasupra acestora, ci egalul lor, având competenţă de acţiune în toate sferele. Energia lui este una deosebit de puternică, dar blândă, şi acţionează cel mai mult în beneficiul tuturor fiinţelor, inclusiv oamenilor, prin intermediul energiei de vindecare. Deşi nu ar da de bănuit, Rafael este arhanghelul care sintetizează acţiunile tuturor sferelor, pentru a putea lucra în acord cu ele. Directivele divine vin prin arhanghelii sferelor superioare, precum Metatron si Raziel, apoi trec prin fitrele karmei şi judecăţii, ale căror funcţii sunt îndeplinite de Tsafkiel şi Zadkiel, apoi sunt imprimate efectele sferei marţiene, în guvernarea lui Samael, iar acum ajung în domeniul lui Rafael. Dacă domeniul Karmei colective ţinea de arhanghelii Tsafkiel şi Zadkiel, karma personală ţine de Samael şi Rafael. Samael se ocupă mai mult cu aplicarea consecinţelor negative sau coercitive (ceea ce oamenii numesc pedepse), în timp ce Rafael joaca rolul salvatorului si vindecătorului. Acolo unde karma unui individ a fost platita, inclusiv prin pedeapsa si suferinta, Rafael poate fichemat in ajutor pentru ca reabilitarea si vindecarea sa poata incepe. Energiile vindecarii, guvernate cu o deosebita generoyitate si blandete ede catre Rafael, intra in actiune in mod automat in momentul depasirii unui anuit prag in activitatea individului. Altfel spus, atunci cand omul sufera, iar suferinta arde karma care trebuie eliminata, au loc procesele pe care Samael le guverneaya si in slujba caruia sunt, dupa legea divina. In momentul in care karma a ajuns la un nivel minim sau macar tolerabil, sau in care individul invata si incearca sa si repare erorile, suferinta este precedata de vindecare iar energiile vindecarii sunt in mod automat chemate in ajutor. Acest lucru se intampla de multe ori inconstient si fara inentia omului, insa in general intentia ajuta foarte mult si accelereaya. Prin intermediul intentiei, omul stie ca a gresit si cere mila, iubirea si vindecarea Tatalui, iar acest lucru declanseaya procesele de vindecare si de reabilitare pe care Rafael are puterea sa le declanseye. Acesta este intelesul expresiei ca Rafael „duce rugăciunile” lui Dumneyeu sau „indeplineste ruguciunile”oamenilor. In momentul in care omul a suferit si este constient ca a ispasit o anumita karma, accesand intentia prin intermediul rugaciunii sau cererii el se ajuta pe sine insusi in procesul de vindecare si ajuta demeniul angelic al lui Rafael in a-si indeplini misiunea. Tsafkiel judecă şi cerne, Zadkiel împarte milă şi compasiune, Samael constrange, pedepseste, sau ofera curaj si tarie, iar Rafael vindecă. Aceasta este, pe scurt, logica ierarhiei angelice din punct de vedere al activitatii pe care o intreprind aceste minunate fiinte de rang superior.

Din punct de vedere esoteric, Rafael şi îngerii aflaţi în serviciul său sunt consideraţi medici, terapeuţi şi vindecători celeşti. El este patronul medicinei şi tuturor disciplinelor care se ocupă cu îngrijirea, reabilitarea şi vindecarea tuturor fiinţelor vii, de la oameni şi fiinţe celeste, până la animale, plante şi cristale. El este nu numai inspiratorul descoperirilor şi inovaţiilor medicale, dar şi cel care conferă harul divin de vindecător acolo unde un individ merită sau trebuie să îl manifeste. Rafael este geniul care se află în spatele tuturor sistemelor de vindecare. În Atlantida, în Egipt, în Babilon, acolo unde existau şcoli iniţiatice care dezvoltau principiile Căii Luminii, energia lui Rafael era prezentă. Esenienii din Damasc, therapeuţii din Egipt, druizii din Britania, ktistaii geto-dacilor şi toate elitele preoţeşti din vechime, salutau Soarele dimineaţa şi îşi cultivau puterea iubirii, urmând ca apoi să-şi folosească harul pentru a vindeca suferinzii. În societatea de astăzi, energiile vindecătoare ale lui Rafael se manifestă inclusiv in bioterapie, in Reiki şi în toate ramurile sale (Usui, Karuna, Shamballa, etc), însă nu numai atât. Cei care vor cu adevărat să acceseze energiile vindecătoare solare nu trebuie să facă aceste iniţieri sau cursuri costisitoare, ci le pot obţine prin muncă proprie. Sistemele de vindecare de tipul Reiki sunt doar un pas în căutarea fiecăruia şi vi doar să ajute acolo unde este nevoie de o metodă de lucru. Ajutorul acestui minunat arhanghel poate fi chemat prin următoarea formulă-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Preasfânt, Eloha, te chem, radiant şi mângâietor arhanghel Rafael, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de protecţie, vindecare şi iubire, Aici şi Acum. Amin!”

Arhanghelul Samael

Din pricina mai multor autori care au luat de bun divagaţiile unor autori şi mai ingoranţi decât ei, Samael a ajuns să fie una dintre cele mai neînţelese entităţi angelice.

La început, Samael era considerat unul dintre cei şapte îngeri din faţa tronului lui Dumnezeu, unul din cei şapte arhangheli planetari. Cu timpul a fost denaturat şi a ajuns să fie numit demon, vom vedea din ce pricină. Atunci când vedem numele său asociat cu simboluri întunecate, cu satanismul sau luciferianismul, cu magia neagră sau cu alte lucruri “negre” (de la nume de formaţii black metal până la jocuri video sau tatuaje), ne vom da seama că nu acolo este esenţa lui Samael, iar cei care se folosesc de ea în mod abuziv şi neînţelegând-o, o fac pe propria răspundere. Samael este arhanghelul care guvernează sfera planetară asociată cu Marte, iar natura războinică şi plină de foc a acestei sfere a fost un prim pas către transformarea treptată a lui Samael în credinţa populară.

A fost numit şi Shamael, Kamael, Khamael, Chamuel, Shamuel, Samuel sau Samiel. Un celebru occultist asupra cărui învăţături gnostice nu ne vom opri şi-a luat chiar acest nume ca pseudonim. Dacă a făcut bine sau nu, este treaba dumnealui. Numele său, Samael, în limba ebraică, înseamnă “Pedeapsa lui Dumnezeu” şi reprezintă natura războinică şi riguroasă a creaţiei divine. Ocultistul Eliphas Levi îl aminteşte ca “Rege al vulcanilor”, alături de Michael, iar în Conjuraţia celor Şapte, Samael este în mod clar arhanghelul sferei lui Marte, care îl alugă pe diavol. În lucrările lui Papus, Samael apare ca “inteligenţă a planetei Marte, care primeste influenţele lui Dumnezeu prin intermediul lui Zadkiel” şi le transmite la rândul său. Aşadar, nici vorbă de a fi o fiinţă demonică, ci doar una care a suferit din pricina ignoranţei multora. În mod interesant, confundarea lui Samael cu un demon vine din istorie.

În vremurile de demult, fiecare înger era considerat ca fiind patronul unui neam, unui popor. Fiecare neam venea la putere atunci când stelele erau potrivite, iar când vremea unui neam trecea, acesta îşi pierdea din putere şi din influenţă. Împreună cu timpul astrologic mai exista şi timpul angelic. Fiecare înger guverna o zi, o săptămână, o lună, un an, un ciclu, şi aşa mai departe. Este şi normal ca puterea unui anumit neam să fie legată de puterea unui anumit înger. Poporul israelit era sub dominaţia lui Michael, popoarele musulmane sub influenţa lui Gabriel, şi tot aşa, până se ajungea la toate cele 70 sau 72 de neamuri ale Pământului. Un punct decisiv pentru poporul israelit a fost şi dominaţia romană.

Acum două mii de ani Iudeea se afla sub puterea Romei, iar Roma era un imperiu militar care cucerea şi supunea încontinuu. Îngerul care guverna puterea Imperiului Roman şi a latinilor era arhanghelul Samael. Prinţul războiului şi pedepsei era cel care stăpânea Imperiul Roman, iar acest lucru este uşor de văzut dacă privim puţin cultul lor pentru război, pentru zeul Marte, pentru cucerire şi pentru lucrurile militare în general. Odată ce puterea unui anumit popor creştea, însemna că a venit la împlinire perioada în care îngerul său acţiona. Nu mult a trebuit oamenilor să îl asocieze pe Samael, prinţul sferei lui Marte şi Arhanghelul Războiului, cu Imperiul Roman şi atrocităţile comise de acesta. Dacă popoarele se războiesc pe Pământ, omul vede şi îngerii popoarelor războindu-se între ei în ceruri. Chiar dacă acest lucru nu este adevărat, mintea omului este extrem de fertile şi poate vedea lupte sfinte peste tot, fiecare cu credinţa lui. În acest fel, Samael a ajuns să fie asociat puterii romane cotropitoare şi a decăzut din ochii magicienilor, devenind demon. Acest lucru s-a întâmplat, fireşte, numai cu cei stăpâniţi de superstiţie şi ignoranţă, pentru că încă există surse care îl atestă pe Samael ca fiind înger. Unii, din frica de a nu fi asociaţi cu numele acesta, au preferat să îl altereze în mod voit în Camael, deoarece în grafia greacă C-ul se pronunţă S.

Alţii au preferat să îl numească Samiel sau Samuel, din aceeaşi frică de a nu fi acuzaţi că scriu despre demoni. Adevărul este că Samael a fost în cele mai vechi timpuri în tradiţia magică un înger benefic, şi nu orice fel de înger, ci un arhanghel demn de prezenţa Tronului Divin. Rolul său este un fel de invers al rolului jucat de Zadkiel. Acesta din urmă este întruchiparea blândeţii şi belşugului, în timp ce Samael deţine un oficiu mult mai neplăcut. Acesta se ocupă de karma oamenilor din punct de vedere al conflictului şi situaţiilor negative. Războaiele, suferinţele, pedepsele, greutăţile, necazurile şi toate lucrurile neplăcute sau constrictive sunt guvernate de acest arhanghel. Dacă Zadkiel oferă recompensele pe care omul le merită, Samael dă pedepsele. Deoarece omul poate fi recompensat pentru faptele sale bune, dar şi pedepsit pentru faptele sale care produc dezechilibru, există doi arhangheli care fac acest lucru, însă toate cu multă judecată şi dreptate.

Chiar dacă Samael este stăpânul pedepselor, asta nu înseamnă că el este lipsit de iubire sau de milă. Din contră, Samael este o entitate care manifestă o iubire foarte mare pentru oameni, şi tocmai această iubire îl face să fie drept şi să îndeplinească în mod corect judecăţile divine. Pentru un om care a greşit împotriva unui alt om, Samael este bineînţeles, rău, pentru că îl pedepseşte. Dar pentru cel rănit, Samael este salvator şi judecător drept, care îi răscumpără suferinţa şi îl face pe cel care răneşte să plătească. Vedem astfel că funcţia sa este una complicată, şi tocmai din pricina subiectivităţii oamenilor Samael poate părea înger sau demon. Dacă există iertare şi căinţă în faptele unui om, Samael poate îndulci sau ameliora pedeapsa pe care acel om şi-o atrage, iar dacă nu există, acesta lasă plata karmică să se desfăşoare conform planului divin.

Un om violent va deveni victima violenţei, un om abuziv va devi la rândul său victima abuzurilor, şi aşa mai departe. Cu cât acţiunea unui om provoacă mai multă durere, cu atât pedeapsa divină implică mai multă durere ce trebuie suportată. Samael este cel la care trebuie să apelăm pentru a înţelege de ce suferim. Samael ne poate ajuta să înţelegem care este adevărul şi cauza suferinţei, războiului, luptelor, crimelor şi neînţelegerilor, de la cea mai mică suferinţă până la Holocaust, de la cea mai neînsemnată încăierare de grădiniţă până la Războaiele Mondiale. Cu ajutorul iubirii şi luminii lui putem înţelege de ce anume am suferit sau am fost răniţi la viaţa noastră, de ce am îndurat pedepse şi aşa-zise nedreptăţi, si de ce toate acestea au fost, de fapt, drepte şi juste, aflate cu bună înţelegere în planul vieţii noastre. El este, deasemenea, cel care ne protejează de aceste conflicte, dacă noi dovedim prin faptele noastre că merităm, şi că ne-am eliminate deja karma prin fapte merituoase şi pline de iubire.

Ajutorul său poate fi chemat prin următoarea invocaţie-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Preaputernic, Elohim Ghibor, te chem, prea-drept şi prea-cinstit arhanghel Samael, pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de curaj, dreptate şi protecţie, Aici şi Acum. Amin!”